PE CE LUME TRĂIM

Transformarea rasei albe într-un ţap ispăşitor ideal este o construcţie ideologică dintre cele mai periculoase întrucît îndeamnă efectiv la un război între rase.

Din ce motiv căutăm starea de siguranță, fiind gata să renunțăm la „stări” umane mai nobile și, totodată, mai adecvate facultăților raționale cu care am fost înzestrați, ca starea de libertate bunăoară?

Una dintre zonele de originalitate ale publicității românești se manifestă în exploatarea resurselor limbajului popular și regional.

Învățămînt online nu înseamnă doar susținerea unor prelegeri în fața unor camere video.

Un moment de felul ăsta te face transparent, ca geamul unei ferestre prin care se vede, un pic, dincolo.

Omul nu suportă să piardă. Pur şi simplu, nu poate.

Recitesc la fiecare cinci ani broșura lui Paul Bahn, The Bluffer’s Guide to Archaeology, apărută în 1989, care ia peste picior întreaga breaslă a arheologilor pentru apucăturile ei – de la impostură pompoasă la bețivăneală.

Avocații amînării alegerilor parlamentare sînt mulți, gălăgioși și foarte activi.

„Acesta nu este doar un proiect de mediu sau economic: trebuie să fie un nou proiect cultural pentru Europa.”

Autocenzura creează deja monştri, iar gîndirea politică corectă paralizează denunţarea fascismului islamist.

„Profesoratul” s-a mișcat, în ultimii ani, la noi și în lume, indiferent de domeniu, spre o colosală „predispoziție” contabilicească.

Dicționarele noastre nu au reușit să înregistreze decît o parte din bogatul inventar al denumirilor colocviale ale mituirii.

Online nu e, oricum, oricît ne străduim, la fel ca față în față. Profesorii au avut și au încă o perioadă foarte dificilă de parcurs.

Domnule, ne trebuie legi dure, fără tocmeală. Pedepse aspre.

Naţionala României are nevoie să iasă din propriul corp obosit de importanţa falsă a celui mai popular sport.

Cînd vine vorba de Dacia mithraică, istoricilor din Occident încep să le strălucească ochii.

Conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan are ca miză și teritoriul simbolic al emoțiilor.

Nu speră că va fi eliberat curînd, dar nici nu se resemnează. Nu regretă nimic. Nu pozează nici în victimă, nici în erou.

Mulţi se întreabă, totuşi, dacă efectiv umanitatea are nevoie de 5G pentru a fi mai fericită, pentru a se simţi în securitate, pentru a putea depăşi o multitudine de crize, pentru a atinge un grad superior de civilizaţie.

„Citea” mozaicul ros de vreme ca pe o carte de istorie, iar din filele ei îi răsăreau, pe palierul mental, chipurile (deloc zglobii) ale Ceaușeștilor.

Eufemismul convenționalizat corecție este stînjenitor, mai ales în vremea noastră, pentru că păstrează în memoria sa lexicală o atitudine favorabilă, o viziune în care pedeapsa corporală apare ca normală, educativă și justificată.

Acest fenomen al ingerințelor părinților în spațiul educațional instituționalizat devine mai acut, ca urmare a faptului că accesul lor la modul de desfășurare a activităților didactice este facilitat prin mutarea lor în online.

Pandemia se întoarce cu al doilea val, alcătuit nu doar din mai multe îmbolnăviri, ci și din mai multă neliniște.

Ce fac băieţii eterni ai rachetei e magic, nemaivăzut, un dialog care va domina timpurile.

Mithras e unul dintre acei zei care nu pot fi studiați decît arheologic.

În favoarea președintelui funcționează polarizarea extremă. Chiar și cînd e vorba de o boală.

Germanii din Vest, mai înstăriți, încă mai plătesc pentru „integrarea“ landurilor mai sărace din Est.

Cine pronunţă cuvîntul separatism astăzi în Franţa denunţă implicit reţelele tentaculare ale islamului radical.

Renunțarea completă la consumul de alcool a constituit pentru mine exact opusul, semănînd mai degrabă cu o eliberare.

Bacalbașa prevestea, pe baza uzului din vremea sa, că două dintre denumiri vor supraviețui: „mititeii și bateria vor trăi lungă vreme în viitor”.

Răspunsurile tehnice există, însă ceea ce e mai complicat de realizat este gestionarea legislativă a acestora și reglajul instituțional, respectiv interinstituțional.

Halep ne dă fericire şi disperare. Halep ne dă, într-un fel, o viaţă pe care altfel nu o cunoaştem.

Rar i se întîmplă unui arheolog să vadă cum o biserică este îngropată. Lucrurile stau, credeam eu, întotdeauna invers.

Viața are un aer de pseudo-normalitate subliniat de măștile care au devenit parte din peisaj.

Diferența între dejucarea unei manipulări și cenzură e, uneori, greu de stabilit.

Ursula von der Leyen nu le cere ţărilor membre să primească noi imigranţi, ci să se activeze, fiecare cum poate, pentru atenuarea presiunii migratorii.

Ereditatea nu poate fi schimbată, modificată. Este transcendentă. Moștenirea genetică are dimensiune sacră, e demiurgică.

Parcursul este simplificat, scurtat: plătești cursul, primești pe șest atestatul.

Ne prefacem că totul e la fel, dar nu e.

Umilirea era mare, curajul mic și, ca să mai amîn puțin, am intrat mai întîi în baraca de șantier în care era un laborator improvizat.

Uniunea nu are prevăzute mecanisme care să permită excluderea recalcitranților.

A bifat, într-o oră și un sfert, cît a durat discursul, aproape toate temele importante. Mai puțin una: cultura.

Uniunea Europeană nu reprezintă, din punctul de vedere al lui Donald Trump, o construcţie susceptibilă să convină intereselor Americii.

„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni.

Expresia nu se referă la o goană nebună, ci la simplul fapt al părăsirii unui loc, mai exact la momentul inițial al unei plecări.

Rap-ul este de fapt, prin chiar numele său – acronim de la Rhythm and poetry – o fomă de extremă actualitate a poeziei, caracterizată prin rostirea ritmată a rimelor (flow), prin jocuri de cuvinte, iar la nivel stilistic prin întrepătrunderea elementelor de discurs, de proză, de poezie și de muzică.

În povestea de 117 ani a Turului Franţei, Tadej e cel mai tînăr învingător din ultimii 116!

Cred că puțini literați i-au detestat atîta pe arheologi ca fondatorul mișcării futuriste, Marinetti.

UE își joacă consecvent rolul de partener înșelat care își transmite pe toate canalele exasperarea.

Problema nu e absența determinării. Ci lipsa unei viziuni pentru ce se întîmplă în estul (nu prea) îndepărtat.