2011 - canta che ti passa

Publicat în Dilema Veche nr. 411 din 29 decembrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Pentru mine, 2011 a fost un an amestecat, fără mult sens, absurd în multe privinţe. Realizările anului s-au petrecut în lumea cărţilor. Anul acesta a apărut convorbirea în volum pe care am purtat-o cu marea soprană şi profesoară Virginia Zeani: Canta che ti passa – Virginia Zeani în dialog cu Sever Voinescu, Editura Galaxia Gutenberg.

Cartea s-a bucurat de un splendid succes. Adică, un succes imens într-un grup relativ mic de cititori. Este genul de succes care îmi place tot mai mult. Imens pentru cît mai puţini – am ajuns la concluzia că acesta e succesul adevărat, că aceasta e scara justă a succesului. Sigur, puţini sînt cei preocupaţi de operă şi, dintre ei, doar o parte ştiu bine cine este Virginia Zeani. Pentru ei, cartea aceasta a fost o mare bucurie şi am primit, emoţionat, zeci de mesaje entuziaste din toate colţurile ţării. Nu multe, doar cîteva zeci. Cartea s-a lansat succesiv la Tîrgu Mureş, Cluj şi Bucureşti, în luna mai. Virginia Zeani povesteşte pe larg despre viaţa şi cariera ei. Un destin uluitor! Cu această carte, Virginia Zeani ataşează calităţilor ei fantastice de soprană şi profesoară încă una, cel puţin de acelaşi nivel: aceea de povestitor. 

Aleg un fragment, care mie îmi place mult. Sîntem în 1947, în primăvară. Virginia Zeani are 22 de ani şi ajunge la Milano, după o plecare dramatică din România – plecare ce avea să fie definitivă. Este săracă, nu cunoaşte pe nimeni într-o lume epuizată de războiul mondial. Ştie, doar, că vrea să cînte şi are o încredere imensă în propriul destin artistic. Iată fragmentul:

„La cîteva zile după ce am ajuns la Milano, i-am cunoscut pe colonelul Giovanini şi pe soţia lui. Doi oameni admirabili. El era un colonel pensionar, trăia modest împreună cu soţia şi nu aveau copii. Mi-au cumpărat un cadou pe care nu-l voi uita niciodată: primul meu palton în Italia. Aveam mare nevoie. Apoi, tot ei m-au dus pentru prima dată în Elveţia, unde mi-au cumpărat ciocolată. Erau atît de drăguţi cu mine! Cînd au auzit că am voce, m-au rugat să cînt pentru ei şi apoi m-au oprit la masă. Vorbind despre muzică, el a spus la un moment dat: «Prietenul nostru cel mai bun este Aureliano Pertile. Ai auzit de el?». Am crezut că leşin. Le-am spus că e idolul meu şi că nu-mi doresc nimic mai mult decît să iau lecţii cu el. M-a împins Dumnezeu spre oamenii aceştia care erau foarte buni prieteni cu el. Toată seara mi-au povestit cum le cînta, cît de înnebunite erau femeile după el în orice rol făcea şi ce succes enorm avea. Pe nevasta lui Pertile o chema Italia. Donna Italia, care îl apăra de toate femeile astea, se răstea la sopranele care cîntau cu el şi care se îndrăgosteau de el: «Acesta e bărbatul meu, nu al vostru, numai pe scenă e al vostru!». La sfîrşitul serii mi-au dat adresa lui. Admiraţia enormă pe care o aveam pentru el mi-a dat curajul nebun să îmi înving timiditatea şi să mă duc singură la el acasă. Am sunat la uşă şi... cine a venit să-mi deschidă? Era Aureliano Pertile în persoană. Cum l-am văzut, am izbucnit în plîns. Emoţia era aşa de puternică că am început să plîng şi nu mai puteam zice nimic. El era şocat: «Ce s-a întîmplat? Pofteşte înăuntru?» Nevastă-sa era în spatele lui şi... ce putea gîndi văzînd o tînără necunoscută de 20 de ani plîngînd la uşa lor? Mi-au dat puţină apă şi, văzînd că nu mă liniştesc, mi-au dat şi puţin coniac. Aproape că nu mai reuşeam să vorbesc. În sfîrşit, mi-am mai revenit şi le-am spus că emoţia mea de a-i vedea e aşa de mare... că sînt o cîntăreaţă din România, că ascultasem la Bucureşti discurile lui şi că îl admiram atît de mult. Abia atunci s-au mai liniştit şi ei – înţeleseseră ce e cu mine. Eu ştiam că el este profesor la Conservatorul din Milano, dar avea o viaţă foarte relaxată – era mereu plecat, petrecea mult timp la ţară, unde avea o moşie (…) I-am spus că aş vrea să-mi dea un sfat. Mi-a fixat o întîlnire peste o zi sau două, cînd avea pianistul cu el. Am mers şi am cîntat prima dată Boema, pe care o ştiam pe dinafară. «Voce frumoasă, multe culori, trebuie să lucrăm cu tine la dicţiune.» Pe urmă, i-am cîntat Traviata. «Eu am cîntat Traviata, îmi spunea el, cu cea mai bună Violetta din timpurile mele: Claudia Muzio.» Şi îmi spunea că, din punct de vedere tehnic, nu am probleme, fiecare notă este la locul ei, totul e bine. Spunea că trebuie să lucrăm puţin în legato şi la consoanele duble din cuvintele italieneşti… Nu mi-a cerut niciodată nici un ban, dar lucram jersee pentru donna Italia (…) Lecţiile mele erau interesante, dar cel mai interesant era că îi ascultam pe alţii. Mă duceam foarte des la el, nu doar pentru lecţiile mele. Cum ţi-am spus. Croşetam jersee pentru donna Italia şi ea îmi făcea cîte o cafeluţă. Aşa că vedeam mulţi cîntăreţi pe-acolo. Veneau mai ales tenori. Unii veneau puţin cam aroganţi şi Pertile nu mai avea răbdare cu ei (…) Poate că avea şi dureri de spate – el era cam adus de spate –, şi acum, cînd le am şi eu, îmi dau seama cît e de greu să ai răbdare cu elevii… În ziua în care a murit, pe 11 februarie 1952, a întrebat de mine. Eu eram deja la Florenţa unde, două zile mai tîrziu, debutam în Puritanii. Colonelul Giovanini cu soţia lui erau la căpătîiul lui şi mi-au spus că, aproape cu ultima suflare, Pertile a întrebat «Unde e Virginia?». Colonelul i-a spus «E la Florenţa, poimîine debutează în Puritanii». «De aici începe marea ei carieră», a răspuns Pertile. Peste cîteva minute s-a stins. Avea mare încredere în mine.“ (pp. 57-59)

Cu precizarea că Aureliano Pertile era, în vremea sa, tenorul superstar, un fel de Luciano Pavarotti al acelor ani, îndemn pe cei care nu-l ştiu să folosească aceste zile de răgaz şi să-l descopere. Cît despre Virginia Zeani, nu cred că mai trebuie să adaug nimic.   

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.