Papa, bancherul şi teroristul
Mai deunăzi, Papa a încercat să explice pe înţelesul nostru, al creştinilor, cum e aia cu „Ba p-a mă-tii!“, în termeni simpli. A zis că, dacă un oarecare ar înjura-o pe Papa-mamă, el i-ar da un pumn în gură! E clar, e pe înţelesul oricui. Acest Papă, cu un comportament actual, cont de Facebook şi carnet de suporter la fotbal, a reuşit să ne pună în faţa propriei condiţii cotidiene, dincolo de fasoanele intelectuale care fac mare caz de „conflictul cultural al civilizaţiilor“. A dezvăluit Suveranul Pontif vreun secret mistic? Nici vorbă! E drept, unii încă mai cred că noi, în Vestul creştin, sîntem mai aproape de valorile Domnului pentru că, în ziua de azi, nu (prea) mai omorîm pe cineva dacă se apucă să se ia de cele pe care noi le considerăm (prea) sfinte. Adică, îi ignorăm pe irlandezii care şi-au ascuns prea-lunga bătălie politică în spatele Domnului, pe sîrbii, croaţii şi bosniacii care s-au măcelărit cu sîrg în (aparent) numele Domnului sau pe românii şi ungurii care şi-au tras bîte în cap la Tîrgu Mureş în numele unei (sfinte) Autonomii Teritoriale. Pe care eu le-o şi doresc, dar ăsta e alt subiect… Ignorînd toate amănuntele astea, băgînd sub preş şi pe taica Putin cu a sa (Sfîntă) Crimee, noi, creştinii, sîntem, carevasăzică, neprihăniţi. Mai rău este cînd intrăm în amănunte…
Acum cîţiva ani, domnul Ghinea a recomandat într-unul dintre articolele sale nişte cărţi de „economie altfel“, numite Freakonomics şi Superfreakonomics. Am găsit al doilea volum, l-am citit pe nerăsuflate. Recunosc, în materie de lecturi, domnul Ghinea are gusturi fine. Unul dintre capitole se numea: „De ce teroriştii nu îşi fac asigurări de viaţă?“ Cică un funcţionar de bancă de la Royal Bank of Scotland, de plictiseală (era înainte ca sus-numita bancă să dea faliment), s-a gîndit să facă nişte statistici. Astfel, a găsit un număr de cetăţeni, clienţi ai băncii, care făceau toate cele plăţi obişnuite unui client sadea, cu o singură excepţie: nu aveau rate la o asigurare de viaţă. Erau bărbaţi, îi mai chema şi cu nume arăbeşti şi, în plus, nu aveau ipotecă, pentru că stăteau cu chirie! Din nu ştiu cîte milioane de clienţi, dînşii erau doar vreo 20. Aşa că, tacticos, domnul funcţionar a informat Scotland Yard-ul, care, glorios, a pornit a-i supraveghea şi mai apoi a-i aresta pentru că dînşii tocmai ce puneau la cale oarece atentate teroriste. Mi-am adus aminte de complotul terorist dejucat în România (povestit de însuşi raportul anual al SRI): cică o celulă dintr-astea a venit în Bucureşti şi a închiriat un apartament prin Berceni. Pentru a nu fi descoperiţi, stăteau numai în casă şi comandau pizza. Toate bune, numai că „doamna pensionară de la parter“ (cu toţii ştim despre ce e vorba) a sunat la sectorist: „Dom’le, nu e lucru curat, ăştia nu ies din casă nici măcar să cumpere o pîine!“ „Doamnă, dau muzica tare, vă deranjează?“ „Nu, dar tot nu-i bine!“ „Păi, ce să le facem?“ „Habar n-am, măcar să-i verificaţi!“ Plictisit de pisălogeală, sectoristul a dat mai departe, „pe linie“, şi aşa a fost demascată celula teroristă din Berceni!
Apoi, îmi amintesc de musulmanul care a luat ostatici nişte evrei, într-un magazin din Paris. S-a difuzat pe toate televiziunile un fragment din conversaţia pe care o avea teroristul cu unul dintre clienţi, în timpul asediului. Despre ce vorbeau? Despre diferenţele dintre Tora şi Coran? Despre profeţi? Despre soarta poporului palestinian? Aş! Conversau despre politica statului francez faţă de Assad (şeful statului sirian), despre cît de nedreaptă a fost atitudinea Parisului faţă de insurgenţii anti-Assad sau despre vina lui (a clientului evreu) în toată această poveste. „Eu plătesc impozite pentru drumuri, şosele, şcoli.“ „Ba nu, plăteşti şi pentru bombardierele care ne omoară fraţii în Siria“ – răspundea omul cu pistolul. M-a iritat conversaţia lui. Preferam să mi-l închipui un fanatic musulman cu creierii spălaţi, setos de sînge, dornic să omoare evrei, doar pentru că sînt evrei.
E vreo legătură între cele trei paragrafe? Habar n-am. Asta e tot ce mi-a venit în minte, la un pic peste o săptămînă de la uciderea unor ziarişti, la Paris.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.
