Jurnalism de criză

Publicat în Dilema Veche nr. 613 din 12-18 noiembrie 2015
Comunismul se aplică din nou jpeg

În ultima perioadă au fost nişte zile de foc (chiar şi la propriu) pentru jurnalişti. Pe de-o parte, în asemenea momente e mai greu să-ţi faci meseria, pe de alta, e mai simplu. Greu, pentru că trebuie să fii mereu pe fază, evenimentele se succed cu rapiditate şi tot ce ai scris sau ai transmis poate fi i­me­diat depăşit. În fiecare minut trebuie să fii pregătit s-o iei de la capăt şi să nu-ţi pară rău de efortul de pînă în acel moment, pe care ai impresia că l-ai irosit în van (de fapt, jurnalismul e o muncă utilă pentru o zi sau chiar o oră şi, de obicei, supusă perimării, pe termen mai lung). Ce e mai simplu în perioadele cu asemenea evenimente e că subiectele îţi sînt servite pe tavă, nu trebuie să le cauţi prea mult, ai cu ce umple emisiunile postului sau paginile ziarului. Totuşi, chiar dacă lucrurile vin pe masa jurnalistului aproape de‑a gata, în asemenea împrejurări discernămîntul e esenţial, iar lipsa de pro­fe­sio­na­lism sau de măsură iese mai tare în evi­denţă decît în perioadele de „pace“, fără mari emoţii publice. În momentele de agitaţie se vede foarte bine cine îşi face meseria aşa cum trebuie, cine lucrează după ureche sau cine, pur şi simplu, ar fi bine să se ocupe de altceva.

Jurnalista Andreea Pietroşel de la RFI a consemnat pe blog-ul ei nişte comportamente ale unor ziarişti care pot face breasla de rîs (sau de plîns). Astfel, o reporteriţă de la o televiziune, după ce a umblat şi a relatat cot la cot cu colegii ei de pe la alte posturi tragicele întîmplări ale nopţii cu incendiul de la Colectiv, s‑a apucat ulterior să-şi posteze propriile sale „mîndre“ cugetări, cum că ar avea „cea mai mişto meserie din lume“. Postările au picat în tumultul mesajelor de disperare şi de solidaritate care umpleau atunci reţelele de socializare. Dincolo de inoportunitatea declaraţiei într-un astfel de moment, am recunoscut o mentalitate tot mai des întîlnită, un soi de deturnare a profesiei observabilă de ceva vreme la mai mulţi jurnalişti, în special, la cei tineri. Pentru un jurnalist, esenţa meseriei sale ar trebui să fie să-şi informeze publicul, să-i fie de folos spunîndu-i ce se în­tîm­plă şi redînd declaraţiile relevante ale oamenilor implicaţi în evenimente. Ei bine, cum se vede însă, pentru unii jurnalişti satisfacţiile meseriei sînt legate mai ales de faptul că ei înşişi ajung în centrul evenimentelor, că „apar pe sticlă“, că vorbesc cu oameni importanţi. Nu informarea celorlalţi, ci propriile experienţe sau punerea în fason a propriei persoane sînt mai importante pentru ei. Poate e firesc, la unii tineri, să vrea să arate cît de importanţi au ajuns peste noapte, dar aici e rolul şefilor să le impună nişte limite şi să le şi explice rostul lor. Trebuia, de exemplu, să i se explice respectivei jurnaliste încă de la început că, odată ce şi‑a ales meseria asta, nu poate să scrie pe Facebook orice-i trece prin cap, pentru că, vorba aceea: „tot ce spune poate fi folosit împotriva ei“. 

Tot în preajma tragediei de la Colectiv, o altă jurnalistă, cu nume şi experienţă, ar fi intrat, cică, în sala de aşteptare a unui spital, dîndu-se în mod fals, în faţa părinţilor unui tînăr rănit, drept mama unei fete aflate în aceeaşi situaţie. Asta numai pentru a cîştiga încrederea nefericiţilor părinţi şi a le „stoarce“ povestea, pe care cîteva minute mai tîrziu ea avea să o relateze în direct, în faţa camerei de filmat. Jurnaliştii pot fi cinici. Şi pot utiliza uneori astfel de proceduri. Dar nu în asemenea împrejurări. Acolo nu era vorba de obţinerea unei informaţii vitale, de interes public, ci de nenorocirea unei familii. Din nou ajung la ideea că poate ar fi trebuit ca, în timpul formării amintitei jurnaliste, să fi existat cineva care să‑i explice că, dincolo de bun-simţ sau de considerentele umanitare, aşa ceva nu se face, pentru a nu compromite în ochii oamenilor ideea de jurnalism, profesia în sine. Fiindcă pierderea încrederii în jurnalişti dăunează întregii bresle, mai direct şi mai repede decît s-ar putea crede. Pentru că lucrurile greşite se pot întoarce împotriva ei.

Mai departe, în nopţile cu manifestaţii, am auzit un jurnalist care relata din Piaţa Victoriei, pentru o televiziune cu standarde destul de ridicate, că el personal se bucură că oamenii demonstrează paşnic, că societatea reacţionează bine la ce s-a întîmplat şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, în loc să relateze la obiect ce se întîmpla în piaţă, îşi expunea propriile gînduri şi opinii. E cam acelaşi tip de vanitate ca al reporteriţei de la început, ba chiar un gen de sminteală asemănător aceleia care l-a făcut, probabil, pe Gabriel Oprea să se bucure de folosirea coloanei oficiale. Adică, în loc de gîndul normal „Sînt aici ca să fac o treabă concretă“, intervine un „Ia uite ce important sînt eu!“.

Ce le cerem politicienilor – să servească interesul public şi nu pe al lor personal – e valabil şi pentru jurnalişti. Nici lor nu le-ar strica ceva mai multă rigoare, dacă nu chiar smerenie.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î