Ce fel de Bucureşti vrem pe Facebook

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Ce fel de Bucureşti vrem pe Facebook jpeg

Ca bucureştean trăitor în centru şi fost susţinător al campaniei lui Nicuşor Dan, căpătasem o atitudine aproape automată pro-patrimoniu cînd venea vorba de treburile oraşului. Între timp m-am mai relaxat pe tema asta. Un oraş trebuie să fie şi viu, pe lîngă frumos. Mi-a atras atenţia o dezbatere bună, desfăşurată pe contul de Facebook al lui Şerban (Shere) Marinescu. Cititorii constanţi ai acestei rubrici îl ştiu, este arhitectul care l-a denunţat la DNA pe primarul din Rîmnicu Vîlcea, am făcut un interviu cu el aici. Şerban susţine cîteva idei care te pun pe gînduri, chiar dacă vin să contrazică nişte atitudini deja formate. De pildă, că centrul Bucureştiului este prea puţin populat. Dezbaterea pleacă de la cazul galeriei comerciale de lîngă Palatul Ştirbei – un proiect aflat în dezbatere publică, ce a născut tot pe Facebook o mişcare de protest (ce se opune aprobării proiectului, acuzînd că apare un nou mall inutil într-un loc istoric). Încerc deci, săptămîna asta, să import în revistă o dezbatere de pe Facebook, ceea ce nu e deloc uşor. Cele cîteva comentarii culese sînt o mică parte, postarea a stîrnit patimi. Am îndreptat pe alocuri stilul prea oral.  

Şerban (Shere) Marinescu (4 august, pe pagina proprie de Facebook):  

„Cîteva observaţii despre construcţia din spatele Palatului Ştirbei: 

1) Bucureştiul nu are un centru aglomerat, în general în spatele fronturilor mai înalte sînt case. Un oraş, ca să fie sustenabil economic (şi nu numai), are nevoie de o anumită densitate. Centrul Bucureştiului este mult sub densitatea optimă şi are deci nevoie de densificare. 

2) Construcţiile noi nu aduc trafic rutier neapărat, parcările aduc trafic rutier. În Bucureşti există o tîmpită hotărîre a Consiliului General care cere ca toate clădirile noi să aibă un număr normat de parcări «necesare». Hotărîrea asta a fost dată în anii 2000 ca să rezolve problema parcărilor, dar nu face decît să creeze trafic. Parcările nu sînt necesare, se pot face clădiri de birouri sau magazine fără parcări (coroborat cu investiţii în transportul public şi amenzi pentru parcatul aiurea pe străzi). Cel mai simplu lucru de făcut ar fi ca Primăria să renunţe la a mai cere atîtea parcări. 

3) Nu orice galerie comercială e mall. Mall-ul este un spaţiu aparte, o lume închisă care oferă toate funcţiunile unui oraş într-o cutie. Ca să fie mall trebuie să aibă restaurante, cinema, fitness, orice care să te ţină închis cît mai mult timp înăuntru. Mall-urile sug viaţa urbană din jurul lor înăuntru şi creează deşerturi împrejur. De-aia nu ne plac, pentru că înlocuiesc oraşul real cu mici Dubai-uri la cutie. Este absolut normal să ai în centrul oraşului galerii comerciale. 

4) Ar fi preferabil să separăm ilegalităţile (ce să comentezi la ilegalităţi?) de discuţia despre oportunitate. Nu poţi să combini în acelaşi protest încălcarea legii cu părerile fiecăruia despre cît de frumos sau urît e ceva. 

5) Betonul, sticla, metalul sînt materiale de construcţie şi nu au valoare etică. «Monştrii din beton şi sticlă» nu sînt monştri pentru că sînt din beton şi sticlă, ci din cauza a ce facem cu betonul şi sticla. Ca la termopan. Toate geamurile în ziua de azi sînt termopan, nu poţi să fii împotriva sticlei termoizolante, cel mult pot să nu îţi placă tîmplăriile ieftine şi proaste. 

6) Există, evident, o respingere faţă de construcţii noi, e un mecanism psihologic normal, dar asta nu înseamnă că toate sînt oribile, hidoase, monstruoase, doamne-ce-le-mai-trece-şi-la-ăştia-prin-cap-nu-se-poate-aşa-ceva. Ar fi mai bine să evităm indignarea morală cînd e vorba de imobiliare. Există legi, regulamente, poliţie, tribunal, dar şi proteste civice rezonabile împotriva unor planuri de dezvoltare urbană. Doar că protestele acestea ar trebui să fie îndreptate împotriva decidenţilor din administraţie şi nu împotriva investitorilor (sau arhitecţilor).  

● Reacţii la postarea iniţială:

Dragoş Frăţilă: „Cum te încăpăţînezi să răspunzi raţional unor reacţii iraţionale venite de la oameni care abia aşteaptă să se ultragieze. Zici că se face un mall de 400 de metri înălţime din oase de pisicuţe, construit de copii orfani care sînt hrăniţi cu supă de cai «sălbatici» de la Letea de către Roşia Montană Gold Corporation, nu o clădire OK.“ 

Cătălin Drulă: „Ce m-a lovit cel mai tare din argumentaţia ta este că Bucureştiul are nevoie (în zona centrală) de densificare, căci altfel n-ar fi sustenabil, şi apoi exemplele sadice din comentarii cu Manhattan şi nu-ştiu-ce alte metropole în care stau oamenii unii peste alţii. Dar San Francisco ce are, dar Bruxelles, dar Amsterdam?… E Bucureştiul mai puţin dens? În general, e ultradensificat pînă la sufocare în cartierele-dormitor, ce-are dacă măcar centrul e la nişte dimensiuni mai umane?! Pînă la urmă, ce e rău dacă rămîne boschetul ăla umbros de oţetari la Eden

şi oameni care beau o bere în aer liber? Sigur, trecînd complet peste discuţia etică-legală, adică nu prea îmi e clar că putem impune noi unui proprietar să ţină boschetul doar pentru că îmi place mie. Dar de plăcut îmi place mai degrabă decît o clădire acolo. E o ruşine să recunosc?“ 

Dan Dinoiu: „Domnule Drulă, pe lîngă faptul că Bucureştiul nu este decît la jumătatea densităţii Parisului sau Bruxelles-ului, împrăştierea actuală a oraşului a dus – şi duce, inevitabil – la catastrofă: avem un oraş de cîteva ori mai întins decît Parisul, ca suprafaţă, dar cu condiţii de viaţă specifice periferiei premoderne. În timp ce imensa majoritate a dotărilor culturale şi sociale, atîtea cîte sînt, se află în centru, în oraşul vechi, partea cea mai importantă a populaţiei trăieşte în afară, în oraşul nou şi în zona de împrăştiere din jurul lui, de multe ori în condiţii mizerabile. De la cartierul Ferentari la blocurile de lîngă Decathlon Militari, şi de la cei mai săraci concetăţeni ai noştri şi pînă la tinerii IT-işti cu venituri de 5000+/lună, ei trăiesc fără transport public decent, fără cultură, fără intensitate urbană. Trăiesc pe cîmp, în blocuri mizere sau în cartiere de case prăpădite în care singura bucurie e verdeaţa. Integrarea lor în viaţa oraşului, din punct de vedere cultural, social, infrastructural, este practic imposibilă pe o suprafaţă atît de mare. Asta e urmarea opiniei tîmpe, veche de 100 de ani, conform căreia casele P+1 sînt bune, iar blocul e rău. Densificarea centrului, de care vorbeşte Shere, începută în anii interbelici, permite unei importante părţi a corpului social, cel mai activ economic, cel mai cultivat, să trăiască într-o zonă unde poate fi asigurată uşor intensitatea necesară unui oraş (…). Ideea asta cu casele bune şi blocurile rele a existat şi în anii ’20. În concluzie, au făcut cîteva cartiere sistematizate, probabil pentru cîteva sute/mii de familii. Problema a fost că între 1920 şi 1940 au venit în Bucureşti 1.000.000 de oameni, care s-au adăpostit cum au putut, în lipsa unei soluţii decente oferite de burghejii locali… a trebuit să vină comuniştii ca să rezolve problema.“ 

Radu Ghelmez: „Shere, argumentele tale sînt pertinente, dar, după cum vezi şi tu, nu conving pe aproape nimeni pentru că nu ating decît tangenţial cauza de substanţă a rezistenţei urbane. Problema principală este neîncrederea oamenilor activi social în abilitatea administraţiei de a gestiona oraşul conform cu o viziune cît de cît modernă. Confruntaţi cu birocraţi şpăgari, cu abuzuri evidente, cu o comunicare inexistentă, cu absurdul cotidian generat de toate tîmpeniile de proiecte făcute de toţi distruşii ce ne-au fost primari, am ajuns să preferăm să nu se mai facă nimic. E cam ca în cazul minelor. Ştim că se pot exploata zăcămintele noastre în siguranţă, dar nu avem încredere în autorităţi să aplice regulile existente şi preferăm să nu se mineze nimic, în aşteptarea unui viitor improbabil în care vom fi conduşi de oamenii pe care credem noi că îi merităm. Incapabili să cîştigăm războiul şi să dăm un primar pe gustul nostru, am intrat într-o fază de gherilă în care luptăm casă cu casă şi mall cu mall, fără prea mult succes sau speranţă. De aici şi apetenţa noastră pentru dezvoltările astea aparent spontane, gen mizeria de centru vechi sau «delta» din Văcăreşti, care, aşa haotice şi murdare cum sînt, sînt îmbrăţişate cum n-o să fie îmbrăţişat vreodată nimic din ce e semnat de oamenii lui Oprescu.“  

● Adăugare a lui Şerban Marinescu la postarea originală (după mai multe schimburi de comentarii cu alte persoane, dintre care doar cîteva au fost selectate mai sus). 

„Despre densitate: există cifre, sigur, se calculează cît costă oraşul supra cîte taxe se plătesc. E foarte ineficient, şi deci scump, să ai un oraş rarefiat. Un urbanist mai deştept ca mine spunea că densitatea sustenabilă pentru Bucureşti ar fi la CUT 3. CUT este coeficientul de utilizare al terenului, adică exact densitatea.

CUT 3 are o clădire P+3-4. Centrul Bucureştiului pe medie e departe de aşa ceva. Asta nu înseamnă că trebuie să densificăm otova, peste tot la fel. Poţi să ai zone protejate cu case pe care să le conservi în CUT din ăla mic, dar asta înseamnă să găseşti alte zone în centru unde să permiţi CUT mai mare de trei, astfel încît pe medie să ieşi bine. Iar asta presupune un pic de viziune în planificarea urbană, ceea ce Bucureştiului sigur că îi lipseşte aproape complet. Noi ne certăm pe fiecare teren ca şi cînd ar fi primul şi ultimul şi toată soarta oraşului ar sta în terenul ăla. 

Despre dacă e frumos sau nu: evident că putem să ne dăm cu părerea dacă o construcţie nouă e frumoasă, dacă se încadrează, dacă merge, dar astea sînt păreri personale şi sînt foarte slabe ca argumente serioase. La nivel instituţional am creat nişte mecanisme care încearcă să rezolve problema prin tot felul de comisii care dau avize. Există comisie de monumente, comisie de urbanism, comisie de mediu. Un proiect de arhitectură, cînd ajunge în execuţie, este mega-ştampilat. La noi, comisiile astea funcţionează totuşi mai bine decît v-aţi aştepta, părerile lor sînt în general corecte. Cînd sînt încălcări flagrante, de obicei e vorba de corupţie. Oamenii au tot felul de păreri despre cum ar trebui să fie oraşul în care vor să trăiască, mai liniştit, mai dinamic, mai modern, mai tradiţional, mai verde, mai înalt. Oamenii ar trebui să poată alege în alegeri primari care propun viziuni de genul ăsta despre oraş. Din păcate, noi încă alegem între hoţi şi nehoţi. Apropo de asta, eu cred că Nicuşor Dan, chiar dacă nu eşti de acord cu viziunea lui pînă la capăt, măcar are un început de viziune şi e oricînd preferabil un stîngist care ştie ce vrea decît unul – nici nu ştiu cum să îi zic – ca Oprescu sau alţi capitalişti de cumetrie.“

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE  

Foto: wikimedia commons

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.