Gambrinus-ul lui Caragiale

Dan ROŞCA
Publicat în Dilema Veche nr. 333 din 1-7 iulie 2010
Gambrinus ul lui Caragiale jpeg

De numele lui „nenea Iancu“ din Haimanale, cel care nu a fost primit în Academie imputîndu-i-se „calomnierea valorilor naţionale“, dar care, şi azi, ne face să rîdem cu lacrimi, fiindcă, după mai bine de un veac, ne recunoaştem, doar cu alte haine, dar la fel de „imparţiali“, în personajele sale, este legat numele Berăriei Gambrinus, cîndva mai celebră decît Caru’ cu Bere. Unde se găsea Gambrinus-ul lui Caragiale? Pînă spre anii ’40, pe locul blocului cu turn şi ceas din colţul Căii Victoriei cu Cîmpineanu fusese imobilul Török-Fialkowski, iar pe locul următorului bloc, coborînd spre Cişmigiu, casa Mandy. În zorii veacului XX, Caragiale ţinea în Piaţa Teatrului, în casa Fialkowski, Berăria Cooperativă (această firmă se vede clar în filmul Mofturi 1900 al lui Jean Georgescu, dar de ea vorbeşte chiar scriitorul în schiţa Mici economii... publicată în 1900). În toamna anului 1901, Caragiale îşi încheia afacerile păguboase cu Berăria Cooperativă şi trecea alături, în casa Mandy, luînd în locaţie Berăria Gambrinus. Aceasta fusese înfiinţată înainte de 1900 în strada Cîmpineanu nr. 4, la parterul casei lui Franz Mandy, fotograful Curţii Regale (care-şi avertiza clienţii că este atît de ocupat încît „comande ulterioare vor fi executate chiar după mai mulţi ani“). Casa lui Mandy se găsea peste drum de intrarea în Loja Regală a vechiului Teatru Naţional (azi Hotel Novotel). 

La Gambrinus, de multe ori, Caragiale, cu şorţul alb legat peste mijloc, îşi servea chiar el clienţii, ca să-i poată tachina cu umorul său sarcastic. Musafirii Gambrinus-ului erau gazetarii de la Universul şi Adevărul, plecaţi la vînătoare de ştiri şi cancanuri, actorii de la Naţional sărbătorind vreo premieră, unii scriitori – un mediu numai bun pentru „nenea Iancu“. Berăria Cooperativă şi Gambrinus nu sînt singurele experienţe în materie de cîrciumi şi berării ale lui Caragiale, ci, se pare, ultimele. Cu diverşi asociaţi sau pe cont propriu, Caragiale mai deschisese: în 1893 – Berăria Mihalcea şi Caragiale, pe Gabroveni (în combinaţie cu consilierul municipal Mihalcea), în 1894 – Berăria Academică BENE BIBENDI, pe Şelari, iar în 1895, sfătuit poate de prietenul său Dobrogeanu-Gherea, care ţinea restaurantul din Gara Ploieşti, îl găsim asociat la restaurantul gării din Buzău. Vedem, deci, contrar multor păreri, că nu Caragiale este cel care a infiinţat Gambrinus-ul; scriitorul nu a fost nici proprietarul, nici măcar naşul de botez al berăriei, dar este cel care i-a creat celebritatea prin schiţele sale. Gambrinus exista încă din 1897, cînd Caragiale era doar client al berăriei şi scria schiţa Groaznica sinucidere din Strada Fidelităţii, publicată în Epoca literară pe care o conducea (suplimentul gazetei Epoca a fruntaşului conservator Nicu Filipescu). Scriitorul îşi plasează personajele „dinaintea berăriei Gambrinus“, „către fotografia Mandy“ (celebrul studio fotografic era vecin în clădire cu berăria). 

În 1905 scriitorul se stabileşte în Germania. Gambrinus, deja berărie cu faimă, a trecut prin mai multe mîini, încîntîndu-şi clienţii, tot din lumea teatrului şi a scrisului, o vreme cu bucătărie românească şi tarafuri celebre, mai apoi, cu bucătărie internaţională şi muzică de jazz. Berăria a mai funcţionat aici pînă la sfîrşitul anilor ’30, cînd au fost dărîmate întîi imobilul Fialkowski, apoi casa Mandy, sediul Gambrinus-ului făcînd loc celor două blocuri. 

La începutul anilor ’40, Gambrinus este redeschis în Bulevardul Elisabeta, pe colţ cu strada Brezoianu, în Palace Hotel (denumit apoi Hotel Cişmigiu), înlocuind o franzelărie a fabricii „Otto Gagel“, şi ea furnizoare a Casei Regale. Hotelul fusese ridicat în anii 1911-1912 pe un teren pe care încă din 1874 dădea reprezentaţii Circul Sidoli. În 1911, locul aparţinea încă blănarului Sigmund Prager (acelaşi care, cumpărînd casa Văcărescu-Bellu din capul străzii Franceze, a dărîmat-o şi a reconstruit-o). După demolare, Circul Sidoli s-a mutat lîngă Dîmboviţa, în perimetrul străzilor Brutus şi Sapienţei (din nou ne amintim de Caragiale!). 

Arhitectul a fost Arghir Culina, căruia i se datorează şi proiectarea hotelurilor Capitol (fost Louvre), Negoiu (fost Stănescu), Union, Ambasador, dar şi alte edificii din Bucureşti. Gambrinus-ul renăscut a funcţionat aici şi după naţionalizare, pînă în anii ’90. A fost, poate, singurul restaurant bucureştean căruia regimul comunist i-a păstrat numele. 

După ce camerele fostului hotel fuseseră transformate în cămin studenţesc, în urmă cu cîţiva ani, proprietarii de drept au recăpătat în justiţie clădirea, iar în 2004 au vîndut-o firmei spaniole Hercesa, care s-a angajat să o repare... 

În şase ani nu s-a întîmplat nimic, imobilul a ajuns o ruină sinistră, evitată pînă şi de cei fără adăpost. Pe pereţii scorojiţi şi pe geamurile pe jumătate sparte, sînt lipite, unele peste altele, generaţii de afişe jerpelite. 

Asemeni Gambrinus-ului, care ocupa zona de colţ a fostului hotel pe latura din bulevard, Restaurantul Cişmigiu, în care mulţi ani a cîntat Aurelian Andreescu, şi Cinematograful Bulevard, la filmele căruia acum treizeci de ani nu mai prindeai bilete, au încăperile distruse şi geamurile sparte. 

Alături de Gambrinus, peste Brezoianu, altă clădire monumentală, abandonată şi ea, construită în 1884-1885 – fostul Hotel Astoria (nici o legătură cu cel din zona gării), în care era Cofetăria Cişmigiu.

Aici îşi aducea în 1885 Caragiale articolele la gazeta liberală Voinţa naţională la care colabora (din nou Caragiale, oscilînd şi el „imparţial“ între conservatori şi liberali!). 

Drumul Gambrinus-ului împletindu-se în timp şi spaţiu cu paşii lui Caragiale... Acum cercul s-a închis... Două clădiri pustiite amintind de începuturile Bulevardului, legate invizibil între ele de numele lui Caragiale... 

Recent am citit că Hercesa a împrumutat 10 milioane de euro de la bănci pentru renovarea Hotelului Cişmigiu, că lucrările începuseră în anul trecut, dar s-au poticnit în nişte autorizaţii de construcţie... Ce trist, legendarul Gambrinus, ucis a doua oară sub ochii celor două Primării de pe bulevard! 

Dl Andrei Pippidi îşi va relua rubrica săptămîna viitoare.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?