Despre soarta amarnică a arhivelor aflate în Bucureşti

Cezara MUCENIC
Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Despre soarta amarnică a arhivelor aflate în Bucureşti jpeg

Cîndva, demult, prin secolul al XIX-lea, nişte înţelepţi istorici, adevăraţi oameni de cultură, s-au gîndit cît de important ar fi să existe locuri în care să se adune documentele emise de instituţii şi de persoane cu funcţie în stat şi în oraş. Destul de repede s-a perceput valoarea înscrisurile adunate într-o viaţă de trudă de către personalităţi culturale, ştiinţifice şi din alte domenii. Este ca o legendă cu semnificaţie de simbol păstrarea, de către Titu Maiorescu, a lăzii cu manuscrisele, ciornele, bruioanele poetului Mihai Eminescu şi depunerea acestora la Academia Română, de unde, peste ani, printr-o trudă tenace, s-au putut reconstitui atîtea capodopere ale liricii eminesciene sau etape din uriaşul efort creator al acestuia.

Astfel de gînduri bune au condus către constituirea unei prestigioase instituţii, Arhivele Naţionale, căreia i s-a găsit şi locul potrivit de adăpostire – clădirile construite special, care înlocuiau ruinele chiliilor Mănăstirii Mihai Vodă, respectînd impunătorul lăcaş de cult şi reconstituind, în limbajul arhitectural al sfîrşitului de veac imaginea incintei mănăstireşti care domina oraşul de pe Dealul Spirii, unde era aşezată. Mai tîrziu, s-a constituit, din aceeaşi nevoie de a păstra date preţioase, Arhiva oraşului Bucureşti, iar marile instituţii – Ministere, Primăria Bucureştiului –, dar şi cele mai mici au înţeles că unele documente trebuie să rămînă ca mărturie autentică a celor petrecute de-a lungul istoriei. Acestea au fost păstrate şi la firme, organizaţii, dar şi în familii, fie că erau nume de vază ale ţării sau familii ale locuitorilor oraşului, de mulţi, foarte mulţi ani. Şi, astfel, s-au păstrat în sipeturi acte de vînzări şi cumpărări de proprietăţi, donaţii, moşteniri, foi de zestre, corespondenţă. Din păcate, faţă de alte meleaguri, puţine au ajuns în instituţia constituită pentru a le păstra şi a le pune la dispoziţia celor interesaţi. În cazul celor particulare, au contat mult vremurile, căci oamenii de pe la noi au trecut prin multe: armate străine care au ocupat oraşul, incendii, persecuţii politice – în care şi o scrisoare te putea condamna. S-au păstrat mai mult timp arhivele instituţiilor, pînă cînd şi acestea au fost risipite – din indiferenţă, din nepricepere şi, mai ales, din ignoranţa celor care decideau asupra lor.

S-a dărîmat frumosul sediu de pe Deal, operă a unor arhitecţi de prestigiu, iar arhiva a fost dusă în diferite spaţii. S-au desfiinţat instituţii, prin formula deja devenită şablon – reorganizare. Cine s-a preocupat de arhivă? Unde pleacă, cine o preia? Sigur, a existat o Lege a Arhivelor (chiar de curînd reactualizată), au existat şi mai există arhivari care s-au luptat să nu fie împrăştiate documentele, pînă cînd nu au mai avut şi nu li s-a creat spaţiul necesar. Există specialiştii la Arhivele Naţionale, care, prin atribuţia dată de lege, urmăresc şi îi îndrumă pe arhivarii din instituţii. Dar cînd se reduc posturile, cînd ne costă prea mult bugetarii, de unde poţi tăia? Să plece omul de la arhivă, să o preia altcineva, cu alte atribuţii, care nu ştie şi nu are timp să înţeleagă că răspunde de un tezaur. Arhivarii – în instituţii cu arhive care păstrează documente de zeci de ani – sînt prea mulţi, mai reducem numărul lor. Nu ne uităm la ce atribuţii au, ce înseamnă ore şi ore de căutare prin inventare scrise şi recrise, căratul şi reaşezatul dosarelor ş.a.m.d. Unde stă arhiva sînt hîrtii, sînt grele, deci e bun subsolul care se mai inundă, e bună o clădire veche, unde nu este căldură, căci hîrtiile nu tremură de frig (dar se degradează ireversibil – ar striga orice restaurator de hîrtie!), iar arhivarul poate îndura frigul, praful, căci este cel mai mic în schemă. Clădirea Primăriei Capitalei a intrat în restaurare, măsură normală pentru suta de ani pe care o poartă în spate şi valoarea ei arhitectural-urbanistică şi memorială. Dar în cămăruţe obscure, la subsol, la etaj, sub scară, deţine o comoară: autorizaţiile de construcţie a clădirilor, începînd cu anul 1913 – deci toată perioada interbelică, extraordinară în dezvoltarea urbanistică şi arhitecturală a oraşului –, de cele mai multe ori însoţite de planuri semnate de arhitecţi, care au intrat deja în cartea de istorie, multe opere fiind încă necunoscute. Tot aici, poţi afla planurile parcelărilor, ale alinierilor de străzi, documente care redau concret cum gîndeau evoluţia oraşului cei trei actori principali: proprietarii – persoane sau instituţii –, arhitecţii care proiectau noile construcţii sau le reparau pe cele existente, şi administraţia oraşului: serviciul tehnic, arhitectul şi inginerul-şef, primarul. S-a mutat provizoriu Primăria, dar Arhivele? Într-o gîndire coerentă şi cu respect faţă de valorile pe care le gestionează Primăria, în primul rînd trebuia să se găsească locul în care să plece toate fondurile arhivei. Era un moment esenţial, căci oricum nu mai încăpea în spaţiile repartizate ei. Biroul arhivarilor era minuscul şi sufocat de dosarele şi inventarele care trebuiau cercetate pentru a răspunde petenţilor, iar cercetătorii erau oamenii-fantomă, pentru că locul lor era rezervat „în aer“. Evident, cei care lucrau direct cu acest tezaur şi cu oamenii interesaţi de el solicitau, redactau memorii, explicau necesitatea adunării, o dată pentru totdeauna, într-un singur spaţiu al arhivei, al arhivarilor şi al sălii cercetătorilor, iar în continuare, în condiţii vitrege, munceau cuminţi, liniştiţi, încercînd să-i ajute pe toţi.

Nu era, din păcate, nici prima şi mă tem că nici ultima dată cînd cei care decid nu ascultă de cei care efectiv lucrează într-un domeniu. Aşa că arhiva Primăriei Capitalei a plecat prin tot oraşul, pe unde s-a găsit cîte un spaţiu nefolosit, iar acum, ultima parte din ea – autorizaţiile de construcţie – aşteaptă, nu se ştie pînă cînd, să fie scoasă din clădirea în plin şantier, cu scări demolate cu pasarele de lemn, care trec peste hăul de doi-trei metri şi peste care se mai duc, plini de curaj, arhivarii. Sigur, cercetătorii să-şi vadă de alte treburi, dacă sînt mai bătrîni, să se străduie să trăiască, dacă sînt mai tineri, să nu-şi piardă interesul, căci cîndva se va muta undeva şi această parte din arhivă, apoi se va pune în ordine, ca să poţi găsi un dosar în ea, se vor mai rătăci unele – nu se pierd, dar cei cîţiva arhivari (evident, este munca specifică doamnelor) trebuie să răspundă şi la solicitările serviciilor Primăriei sau ale celor care au nevoie de vreun act mai vechi şi, oricum, este „o plăcere să te plimbi“ în cît mai multe sedii ca să cauţi dosare şi apoi să le duci înapoi.

Toţi cei care sînt interesaţi şi care nu vor reconstituiri tip poveste „a fost odată ca niciodată“, ci un adevăr susţinut de document, de actul, de înscrisul căutat cu migală şi găsit cu greu, preţuind relatările care au un grad de verosimilitate tocmai datorită acestor documente, cei pentru care istoria unei case, a unei străzi, a familiilor sau a instituţiilor poate reconstitui imaginea reală a vieţii care s-a petrecut pe aceste meleaguri, sigur nu contează în viziunea administrativă. Se uită mereu că, legînd pe cei au fost cîndva de cei prezenţi, li se oferă şansa să devină o parte din această curgere a vremii, care are neapărat un trecut şi un prezent ce va fi urmat de viitor. Adevărul se găseşte în arhive. Daţi-ne voie să le cercetăm!

Cezara Mucenic este istoric de artă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.