Anul preşedintelui antizgomot

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Cum explici România unui refugiat jpeg

2015  a fost anul pre­șe­din­telui. De la optimismul reținut al debutului de mandat, trecînd prin conflictul surd cu executivul condus de Victor Ponta și terminînd cu instaurarea unui guvern mai prietenos, Klaus Iohan­nis a dominat. A făcut-o eficient, nezgomotos și, în același timp, dînd senzația unei oarecari inadecvări care tinde să devină parte din persoana sa publică. 

Ceea ce am văzut anul acesta a fost, în­tr‑a­devăr, un alt stil de a face politică. Dacă e ceva ce președintele a promis, și a și respectat, a fost această schimbare de stil. Mai puțin conflictual, mai puțin expansiv și mai puțin tentat să vorbească în propoziții scurte și citabile, dl Iohannis a reușit rapid să se desprindă de imaginea predecesorului său. Însă, dincolo de percepții, ce rămîne din anul președintelui? Rămîne, în primul rînd, un guvern nou. O construcție curioasă care anulează cumva paradigma clasică Putere-Opoziție. Cele două partide mari au fost de acord să sprijine cabinetul Cioloș, să cedeze în fața voinței președintelui, fără însă a renunța total și la sursele de putere. Prezența în guvern a lui Vasile Dâncu, de exemplu, anulează prezumția de „tehnocrație“ , vehiculată atît de intens în perioada alcătuirii cabinetului. 

Așa se face că, paradoxal, avem un guvern care beneficiază de un larg sprijin parlamentar fără însă a reprezenta pe cineva anume. E cabinetul Cioloș un guvern PSD? Nu. E guvern PNL? Nu. Stînga? Dreapta? Greu de spus. Cel mult un guvern prezidențial non-ideologic, a cărui instaurare a fost validată de un Parlament lipsit de inițiativă și paralizat de calcule care nu ieșeau nicicum. 

Presiunea străzii, atîta cîtă a fost, a fost suficientă pentru îndepărtarea precedentului guvern, însă am dubii că a fost suficientă pentru numirea celui curent.

În fapt, mandatul de a rezolva impasul a fost cedat președintelui pentru că nici unul dintre partidele mari nu era într-o situație prea bună. PSD, trecut recent printr-o schimbare la vîrf și cu o sumă semnificativă de probleme cu justiția, avea nevoie de o pauză pentru asimilarea schimbărilor începute odată cu alegerile prezidențiale din 2014. PNL, în mijlocul unei fuziuni neentuziasmante și greu de administrat, nu avea nici puterea parlamentară și nici voința sau numele necesare pentru a forța un cabinet propriu. 

Partidele i-au oferit președintelui o parte din puterea pe care nu o mai puteau gestiona. E aici o tranzacție complexă care pune guvernul prezidențial în fața unui mandat pe care l-aș califica mai degrabă rezervat. Aș menționa aici relativa lipsă de reacție la propunerile de creștere a salariilor din sectorul bugetar sau la presiunile civice privind deschiderea sistemului politic înaintea alegerilor locale de anul viitor. Nici Guvernul, nici președintele nu au demonstrat vreo dorință reală de a intra în conflict cu partidele. Asta ne aduce la o altă caracteristică a președintelui. Capacitatea de a judeca politic contextul și refuzul conflictului direct și deschis. Dl Iohannis pare să fi înțeles că orice bătălie, chiar și cîștigată, lasă urme și are consecințe pe termen lung. Chiar dacă e devreme pentru astfel de speculații, președintele pare să își gîndească cariera la Cotroceni pentru două mandate. 

I ntervențiile sale publice au lăsat adesea senzația că își conservă energia pentru un maraton. Un avans lent și sigur într-o încercare de cucerire a puterii, nivel cu nivel. Aș remarca aici un detaliu important și care e una din principalele caracteristici ale anului prezidențial: dl Iohannis a preferat să numească persoane de încredere la conducerea serviciilor secrete, distrugînd ceea ce foarte mulți sperau să devină o tradiție românească: numirea unui reprezentant al Opoziției în fruntea uneia dintre principalele structuri de securitate națională. 

Mesajul e fără echivoc și, cumva, descurajator. Președintele preferă controlul în fața fantasmei echilibrului politic. Asta ar putea să denote și un soi de nesiguranță a fostului primar al Sibiului trimis de electorat la Cotroceni. Dar, dacă citim știrile din ultimii doi-trei ani, e greu să nu înțelegem de unde vine atitudinea asta. Avem deja un fost șef de stat care s-a declarat „învins de servicii“, în timp ce un al doilea se plînge zgomotos de ele. Probabil că dl Iohannis nu vrea să fie al treilea. Încă nu știu dacă e o dovadă de pragmatism sau doar un abandon cinic al speranței că se poate și altfel. 

În plan extern, dl Iohannis a fost mai degrabă prudent. Definitorie pentru acțiunea prezidențială a fost atitudinea față de criza refugiaților. România a evitat situarea la extremitățile spectrului de opinii, fără însă să contribuie în vreun sens la avansul dezbaterii. Aici, dl Iohannis se pliază cumva pe ceea ce s-a întîmplat în ultimii ani. Vocea europeană a României nu e o voce, ci un murmur. Bucureștiul e aproape inexistent la Bruxelles, iar, pînă la finalul anului, Klaus Iohannis nu a părut să încerce să schimbe lucrul ăsta. Un semn bun poate fi totuși faptul că, în decembrie, președintele a cedat dreptul de reprezentare la Consiliul European premierului, a cărui experiență în politica UE e greu de contestat. 

Președintele Iohannis încheie anul mai puternic decît l-a început. Controlează Guvernul, controlează serviciile secrete și are o relație non-conflictuală cu partidele. Anul ăsta, președintele a cîștigat. A cîștigat influență, putere și mijloace de acțiune. 

A  reușit asta avînd răbdare, lucrînd meticulos și dînd dovadă de un soi de încăpățînare silențioasă, ambițioasă și eficientă. După zece ani, România are un președinte antizgomot.

Însă, dacă aveți răbdare să recitiți discursul de învestitură, o să remarcați că nici unul dintre angajamentele specifice luate în fața națiunii nu a fost încă îndeplinit. Mediul politic e la fel de opac și închis, „marile sisteme publice“ (în cuvintele președintelui) sînt chiar mai contestate decît erau acum un an, iar rolul României în Uniunea Europeană e la fel de minor și de neclar. 

Aș încheia cu un citat din acel discurs: „România nu are voie să rămînă țara proiectelor mereu începute și niciodată terminate, de la Constituție la autostrăzi, țara vorbelor frumoase și faptelor puține, țara care face legi pentru prezent, nu pentru viitor, pentru interese particulare, nu pentru binele comun. România nu poate să rămînă țara așteptărilor mari și rezultatelor mici, țara timpului irosit și a oportunităților ratate“.

Mai sînt patru ani de mandat. Poate e nevoie și de un pic de zgomot.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la

.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: