Am îmbătrînit. Sînt conservator
Cum aș putea să nu îmi doresc o țară cu oameni cinstiți, cu politicieni onești, cu miniștri competenți și cu performanță în toate domeniile? Cum aș putea să nu vreau să dispară mica și marea șpagă din peisajul cotidian al administrației?
Declar, carevasăzică: nu pot a nu fi de acord cu Marile Idealuri strigate acum în Piața Universității. Nu am cum să nu fiu de acord cu tinerii frumoși, duri, integri care se strîng acolo. Șansa României de mîine, cum s-ar zice. O Românie în care nu se mai dă și nu se mai ia ciubuc, în care nu mai trecem pe roșu cînd nu ne vede polițistul și nu mai acceptăm să ne periem șeful incompetent pentru a ne păstra job-ul din corporație, și să îi spunem, privindu-l în ochi, să se ducă n mă-sa cu corporația lui cu tot, că nu mai avem de gînd să ne pierdem tinerețile sub conducerea lui ineptă.
Dincolo de lucrurile de bun-simț pe care le-am aflat de la Piața Universității în ultima săptămînă, am cîteva lucruri care mă fac să mă consider un conservator bătrîn, incapabil să înțeleg validitatea cîtorva revendicări. Una ar fi cererea de demisie a Patriarhului Daniel. Oricare ar fi nemulțumirea publică față de calitatea mesajului transmis unei societăți în fierbere, eu cred că Preafericitul nu este funcționar public. Nu este ministrul Bisericii Ortodoxe. De aceea, cererea de demisie îmi pare deplasată. Măcar am bucuria că Preafericirea sa a avut inspirația unui moment de smerenie în care și-a cerut scuze pentru un mesaj total nepotrivit momentului și audienței. În același timp, sloganul „Vrem spitale, nu catedrale“ îmi pare inept. Personal, eu vreau și catedrale, și spitale. Ca un amănunt suplimentar: toți medicii BUNI pe care îi cunosc sînt, simultan, BUNI creștini. Toți declară că, în secțiile de reanimare, Dumnezeu există și produce miracole pentru care nici un medic nu poate oferi explicații științifice.
Cel mai tare mă neliniștește cererea de înlocuire a unei clase politice considerate coruptă, incapabilă, depărtată de adevăratele interese ale societății. În primul rînd, mă irită generalizările. Evident că, după ce ne culcăm seara cu niște arestări pentru corupție și ne trezim dimineața cu alt episod din DNA Saga, imaginea creată nu poate fi decît a unei clase politice universal și iremediabil murdare, corupte, mizerabile. Nimic nou. În Italia de acum cîteva decenii, după niște operațiuni juridice de curățare a merelor putrede din livada Parlamentului sau a Guvernului, impresia corupției generalizate a devenit inevitabilă. De aici, impulsul de a cere schimbarea din rădăcini a sistemului. Pînă la cristalizarea unor mișcări politice antisistem este doar un pas. S-a întîmplat în Italia (Liga Nordului), apoi în Austria (din motive ușor diferite). Au urmat Franța (cu Chirac și Sarkozy cercetați penal și doamna Le Pen în creștere uriașă de formă), Bulgaria (Ataka), Ungaria (Jobbik), Marea Britanie (excelentul orator Nigel Farage și al său UKIP), Grecia (criza economică l-a creat pe Tsipras) sau Spania (Podemos). Acum vreo șase luni, tot în paginile mă arătam ușor nedumerit de faptul că România nu are un asemenea partid antisistem. Locul este, încă, gol. În principiu, tinerii puri și duri care doresc să creeze o Românie mai bună prin înlocuirea clasei politice actuale ar putea să creeze un asemenea partid. Ar fi, cumva, în firea lucrurilor. Un asemenea partid ar fi, însă, extrem de vulnerabil. Nu ar putea să se susțină financiar (care om cu bani curați ar sponsoriza o asemenea mișcare?), ceea ce l-ar face incapabil să atragă experți credibili cu care să imagineze programe de guvernare sau să plătească o campanie electorală decentă.
În final, întreb: de ce aș cere înlocuirea unei clase politice (da, știu: coruptă și incompetentă) care a plasat România în cel mai bun moment din istoria sa? Sîntem, pentru prima oară în istorie, membri ai celei mai puternice alianțe militare a lumii (NATO) și în clubul țărilor celor mai bogate și invidiate din lume (UE).
E clar, sînt bătrîn și conservator. Altfel, nu aș refuza revoluția plină de adrenalină, de dragul unei (mult mai) plicticoase… evoluții.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.
