Simona SORA
Hay que guardar este pliegue - un coşmar mexican
Simona SORAÎn fiecare noapte, cineva venea să aranjeze cearşafurile. Făcea mai multe, cu siguranţă – întorcea ştecherul fierului de călcat cu susul în jos (numai aşa făcea contact), aspira în linişte firele de păr din peria rotundă, înlocuia gelul de duş cu apă franţuzească La Source, bloca accesul la minibar.
» Citește totCele şase porţi de fier
Simona SORAM-am trezit, printr-un concurs de împrejurări (ţinînd de o generozitate rară, nu ştiu dacă intelectuală sau tout court), în juriul Premiului FIL de la Guadalajara, un premiu serios, dedicat literaturilor în limbi romanice. Nume grele, opere complete, literaturi întregi.
» Citește totDin partea mexicană a planetei Pămînt
Simona SORALiteratura nu e niciodată inocentă – spune Roberto Bolaño, în Detectivii sălbatici –, ea e, de cele mai multe ori, o punere în scenă a unui prezent-trecut, o butaforie în care personajele, măşti mai mult sau mai puţin reuşite, mimează senzaţii, gînduri, sentimente pe care altcineva şi le imaginează.
» Citește totÎn partea fericită a lumii
Simona SORASăptămîna trecută am ajuns la Barcelona şi am ţinut morţiş să beau o cafea pe Calle Tallers (prima pe dreapta cum vii din Plaza Catalunya spre mare), la barul Céntric. N-aveam mai mult de o oră pînă cînd trebuia să mă întorc, aşa că i-am promis fiică-mii, care mă însoţea, o întregă după-amiază liberă dacă-mi găseşte barul rapid.
» Citește totHarta vie - note de lectură la Detectivii sălbatici
Simona SORANu ştiu alţii cum îşi amintesc romanele citite, eu însă nu îmi amintesc mai deloc „povestea“, intriga, „clou“-ul narativ, nici măcar în cazul cărţilor care pe asta mizează. E o neputinţă, recunosc – îmi amintesc clar o replică (uneori, de cîteva rînduri), o imagine, un cuvînt, un ritm al frazei, o aberaţie care îmi vorbeşte direct
» Citește totCum se zboară creierii culturii oficiale
Simona SORAÎntr-o notă la ultimul roman al lui Roberto Bolaño, 2666, publicat postum, Ignacio Echevarría – un personaj de acum legendar al literelor spaniole, pe care l-aţi putut vedea acum cîţiva ani şi în România, invitat de Ioana Zlotescu, directoarea de atunci a Institutului Cervantes – făcea o supoziţie.
» Citește totUn jurnal impersonal
Simona SORADacă ar fi să numesc cel mai atipic, mai bizar şi mai impersonal jurnal din întreaga literatură română, acesta ar fi, fără îndoială, jurnalul lui Vasile Lovinescu, succesiunea de trei volume care începe cu Jurnal alchimic, continuă cu Însemnări iniţiatice şi se încheie cu Meditaţii, simboluri, rituri.
» Citește totUn contemplativ
Simona SORAM-am întrebat, nu o dată, de ce s-a scris atît de puţin despre Vasile Lovinescu. E clar de ce calea lui de interpretare a literaturii n-a fost mai deloc urmată, cu excepţia notabilă a lui Alexandru Paleologu. De ce nu s-a scris despre unicele lui jurnale, despre Scrisori crepusculare, carte extrordinară care ar trebui completată şi publicată într-o ediţie critică.
» Citește totInutilitatea literaturii
Simona SORAN-aveam de gînd să întind pe trei episoade povestea cu utilitatea-utilizarea-inutilitatea literaturii. N-aveam de gînd, în fond, decît să descriu felul în care un fenomen (cultural? social?) mai amplu ne poate afecta viaţa privată. Nu trăim singuri, nu ne putem izola nicicum, iar lucrurile de care ne temem cel mai tare încep să se insinueze chiar cînd credeam că am scăpat de ele.
» Citește totUtilizarea literaturii
Simona SORAVeţi fi de acord, cred, că actuala devalorizare a literaturii şi a învăţămîntului filologic este un paradox chiar şi din punctul de vedere al „utilizării“ lor practice. În fond, orice elev de (minim) bun-simţ ştie că, după 12 ani de şcoală (în care va trece prin teste, evaluări şi teze semestriale), va da un examen de literatură în limba română.
» Citește tot