Librăriile mele

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Librăriile mele jpeg

Cînd eram întrebată, în copilărie, ce-o să mă fac cînd o să fiu mare, răspundeam pe loc „librărie“. Maică-mea mă corecta, „librăreasă“, apoi se scuza invariabil: îi plac mult librăriile (cuvîntul „papetărie“ l-am învăţat abia cînd am ajuns la Bucureşti), îi plac jucăriile, pixurile, creioanele cu gumă, cariocile şi mai ales carneţelele de toate culorile. Asta din urmă o pot confirma, am şi-acum un dulap plin cu carneţele-agende-blocnotesuri în care regăsesc lucruri incredibile şi inavuabile. E adevărat că fascinaţia mea pentru adevăratele librării de acolo a plecat: de la risipa de creioane, stilouri, călimări, pensule, carioci, gume de şters parfumate, caiete cu spiră şi coperte rigide sau cu tabla înmulţirii pe spate, carneţele mici (chinezeşti) cît palma, carnete moi cu coperte albe din piele sau căptuşite cu velur. Pîn-am făcut pasul lateral spre zona de cărţi eram deja mare, ştiam sigur că mă fac „doctor“ şi cam începusem să mă plictisesc de perspectiva asta.

● Prima carte pe care am cumpărat-o singură de la o librărie – una fabuloasă, „Dacia“, de lîngă şcoala unde învăţam – a fost Apărarea lui Galilei de Octavian Paler. Pe pagina de gardă scria „dialog despre prudenţă şi iubire“, eu aveam vreo 10 ani, era ziua maică-mii şi cartea – cu tot cu coperta gălbuie, mată, cum am descoperit mai tîrziu şi la Gallimard – mi se părea adecvată evenimentului. Maică-mea – care era şi a rămas o mare cititoare – n-a citit-o niciodată, deşi a devorat diferite alte dialoguri despre prudenţă şi iubire. Mie însă nu-mi iese din cap acea carte, cu strigătul ei atît de actual în 1978 („Urăsc călăii, însă nu mi se pare important să-i urăsc ca victimă...“), poate şi pentru că atunci am dat pe ea toţi banii de buzunar pe săptămîna aia, întrebîndu-mă mai ales dacă maică-mii o să i se pară destul de serioasă şi de gravă. Nu dacă o să-i placă (fiindcă avea cărţile ei, pe care începusem să le citesc şi eu), nu dacă o va citi aşa cum citeşte şi acum o carte care o prinde (toată noaptea, pînă o termină); mă întrebam doar dacă o va considera adecvată pentru aniversarea ei de 37 de ani. A considerat-o numai bună, însă a pus-o în bibliotecă fără s-o atingă vreodată, cine ştie de ce.

● Despre mirajul Cărtureştilor bucureşteni am povestit nu demult: apariţia lor a fost una dintre supapele mele în oraşul acesta care a devenit cu greu al meu. Cînd locuiam în Elveţia – într-un tîrg cît Deva, dar care nu seamănă cu nici un alt oraş din lume pentru că, atunci cînd plouă, plouă cîte 40 de zile, ca la potop – intram aproape zilnic în mica librărie Payot (de lîngă Place Pyton), care acum cred că s-a închis. De fapt, librăria părea mică doar la o primă vedere, căci ea se continua cu o sală bine luminată unde puteai citi oricît voiai. După sala asta urmau secţiunile specializate: ştiinţe, fotografie, arhitectură, călătorii, pe care le-am descoperit tîrziu. În primii ani însă – mereu grăbită între şcoală, spital şi copilul care tocmai se născuse –, n-am depăşit camera principală, de „umanioare“. Nu cumpăram prea des cărţi, dar stăteam la Payot mai mult ca la bibliotecă. Cînd a murit taică-meu, primul loc în care m-am oprit – după ce rătăcisem mult prin Fribourg – a fost tot librăria Payot. Librarul, pe care-l ştiam destul de bine – părea, tot timpul, că citise toate cărţile din librăria „lui“ –, m-a invitat în camera de lectură să răsfoiesc cărţoiul în care mă afundasem. Am stat ce-am stat, pînă la urmă am cumpărat cartea, una dintre cărţile acelea care ne ţin, uneori, în picioare.

● La Gibert Jeune am intrat prin spate, venind pe Quai St. Michel, unde, la nr. 23, e o infimă librărie pe care nici n-o vezi dacă n-o cauţi. Voiam să-mi cumpăr o anumită carte a lui Jean Klein, pe care-l descoperisem mai demult (ca personaj) într-un roman franţuzesc al Henriettei Yvonne Stahl. Citisem deja o carte a lui Klein – mi se părea nu doar autentic, ci şi fascinant în combinaţia de compasiune şi intransigenţă cu care-şi expunea convingerile –, îi căutam acum ultimul volum şi fusesem îndrumată spre minuscula librărie întunecoasă din spatele consacratei Gibert Jeune. L-am găsit în raft şi abia atunci mi-am dat seama că intrasem într-o dilemă pe care numai fumătorii adevăraţi o pot înţelege: aveam în portofel 20 de euro, cartea costa 18,50, iar eu rămăsesem fără ţigări. Am încercat, vreun sfert de oră, să citesc de-a-mpicioarelea. Aş fi putut s-o şi termin aşa, avea doar 142 de pagini, însă în cîteva minute, din pricina întunericului, cîmpul meu vizual s-a îngustat de tot şi curînd n-am mai văzut nimic. Am dat o tură de librărie – erau tot felul de nebunii, de negăsit vreodată în România, dar tot cartea lui Jean Klein mă interesa cu adevărat. Ce să fac? Fumasem toată ziua doar cinci ţigări, nu mai aveam nici una, nu mă puteam întoarce „acasă“ (pe rue de l’Exposition, unde locuiam într-o rezidenţă cam studenţească) fără tutun. Voiam cartea – voiam ţigările. Iau cartea, îmi ziceam, îndreptîndu-mă spre casă; iau ţigările, mă răzgîndeam, făcînd un pas înapoi şi mai dînd o tură, strînsă, în mica librărie de pe Quai St. Michel. După cîteva ture, n-am mai dilematizat şi m-am aruncat efectiv spre casă. Am depus ultima bancnotă de 20 de euro pe tejghea şi am împins cartea. „11 euro“, a zis Roland, l’hôte de caisse, scanînd eticheta şi ambalînd frumos cartea. Cu restul, vă imaginaţi, mi-am luat două pachete de Philip Morris. N-am nici o explicaţie pentru defazarea scanerului din ciudata librărie-anexă de lîngă Gibert Jeune. Poate, dacă vrei cu adevărat să te faci „librărie“, începi, de la o vreme, să ai facilităţile tale.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.