Realitatea iluziei

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
Realitatea iluziei jpeg

Chiar dacă n-aţi citit-o vreodată pe Henriette Yvonne Stahl, chiar dacă romanele ei interbelice sau postbelice vă sună azi emfatic (am auzit asta de curînd şi m-am crucit!), iar sinceritatea atît de discutată între războaie, un artificiu confirmat ca atare mai tîrziu, chiar dacă îndepliniţi toate aceste trăsături ale cititorului „hipermodern“, vă asigur că volumul său de memorii vă va cuceri. E acolo un suflu de autenticitate şi adevăr liminal greu de găsit atît în anii ’80 (cînd a avut loc acest dialog cu Mihaela Cristea, intitulat Despre realitatea iluziei), cît şi la mijlocul anilor ’90 (cînd el a fost publicat la Editura Minerva, exact în mijlocul recuperărilor, restituirilor şi rescrierilor de tot felul). Nu se poate şti care ar fi fost soarta acestei cărţi – atît de singulare în literatura noastră, pentru că în ea se conturează nu doar un personaj şi mai multe epoci, ci şi un ethos al adevărului cu orice preţ – dacă ar fi fost publicată în 1983. Dialogurile între Henriette Yvonne Stahl şi Mihaela Cristea au avut loc între 1980 şi 1982, iar cartea rezultată a fost respinsă de cenzură în 1983, pe fondul scandalului legat de „Meditaţia transcendentală“ (deşi, cu zece ani înainte, o carte intens „transcendentală“ ca Pontiful putuse apărea fără probleme într-un tiraj enorm, epuizat în cîteva zile). Henriette Yvonne Stahl a murit în 1984, fără a-şi vedea ultima carte publicată. În aceste condiţii, faptul că Mihaela Cristea nu a cedat nici unei sugestii de eliminare a pasajelor cu Petru Dumitriu (fostul soţ al scriitoarei, „fugit“ din ţară) sau de ficţionalizare a paginilor prea... spirituale e o dovadă de rară integritate. Cine ar fi ţinut nepublicată 12 ani o carte explozivă (din multe puncte de vedere) doar pentru ca ea să apară aşa cum dorise principala ei autoare? Foarte puţini oameni.

Citită după aproape 20 de ani de la apariţie (şi, desigur, nereeditată, deşi se găseşte foarte greu), cartea îşi păstrează intactă actualitatea atît în partea ei aşa-zis diurnă (de viaţă literară, lume culturală românească, articulată în pofida izolării şi care, pe alocuri, mai păstra ştaiful de odinioară), cît şi în cea „nocturnă“ (mai luminoasă şi mai reală pentru scriitoarea ataşată atît de tradiţia isihastă, a rugăciunii inimii, cît şi de cea orientală a Advaitei Vedanta). Există în memoriile acestea insolite o zonă devoalată, reconstituită în clar de dragul adevărului, şi o alta lăsată în umbră, din adecvare la context. La începutul anilor ’80, cînd cele două scriitoare pregăteau cartea pentru publicare, se putea vorbi despre închisorile staliniste, dar mai degrabă în literatură decît în memorii. Henriette Yvonne Stahl refuză, astfel, să vorbească despre cei 4 ani şi 40 de zile de puşcărie. Povesteşte în schimb despre cei 12 ani de „sedimentare“, cînd nu doar că n-a mai putut publica, dar n-a mai putut nici scrie; devoalează cheia anumitor personaje (Filip Nazarie din Drum de foc e Petru Dumitriu, Camil Tomescu din Fratele meu, omul este Ion Vinea, iar adevăratul nume al „marelui somnambul“ din Pontiful este Lewon Mirahorian, celebrul doctor). Henriette Yvonne Stahl recunoaşte – aici şi în alte locuri – că „scria cu realitatea“, însă în poetica ei (mult mai subtilă decît îşi imaginează azi mulţi dintre cei care o critică fără s-o citească) ficţiunea nu era altceva decît „viziunea pe care o ai asupra realităţii“. O viziune lucidă, aşa cum credea şi Mihail Sebastian în cunoscutul portret pe care i l-a făcut în Rampa în 1933: „O femeie lucidă este un martor intolerabil pentru un bărbat, chiar atunci cînd îl iubeşte. Ridicolul, în formele cele mai imperceptibile, nu-i scapă. Sînt gesturi de vanitate virilă pe care nu le iartă, sînt mici semne de meschinărie pe care le identifică, sînt inocente sau grave terori pe care le suportă numai pentru plăcerea de a le observa.“

Acest tip de viziune neliterară (în măsura în care, chiar în literatură, imaginaţia e ţinută în frîu pînă la dispariţie) este, fără îndoială, evidentă într-o carte precum Le Témoin de l’Éternité (Martorul eternităţii), scrisă de Henriette Yvonne Stahl direct în franceză şi publicată la Paris în 1975. Acesta nu e un roman, nici măcar o carte de literatură, ci o mărturie, un document clinic care mai scapă „trăirist“ pe la cusături. Cartea a stîrnit destulă stupoare la prima editură pariziană la care a fost trimisă (Denoël), ca să apară, în acelaşi an, la editura Caractères. E cartea unei iniţieri sub atenta privire a lui Jean Klein, unul dintre cei mai importanţi maeştri occidentali ai „căii abrupte“ de investigare a conştiinţei. În dialogul de sfîrşit cu Mihaela Cristea, Henriette Yvonne Stahl devoalează acest secret (ţinut ca promisiune făcută lui Jean Klein). „Realitatea iluziei“ despre care scriitoarea vorbea deja în Pontiful şi care dă titlul cărţii ei testament este o experienţă trăită, „problema unicităţii perfecte a vieţii, a non-dualului“. Fără înţelegerea acestui „aspect“ biografic, întreaga operă a acestei scriitoare unice în literatura noastră ar fi citită superficial, formal şi inutil.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic