Utilitatea literaturii

Publicat în Dilema Veche nr. 491 din 11-17 iulie 2013
Un jurnal impersonal jpeg

Cînd şi-a ales liceul, fiică-mea mi-a făcut o mare surpriză. Deşi nu vorbisem foarte serios despre asta, deşi nu-i sugerasem direcţia (ceva, ceva tot am făcut, dar indirect, printr-o incredibilă profesoară de... chitară), deşi mă abţinusem (stoic) să-i dau sfaturi, ea a ales singura clasă de filologie de la un vechi liceu cu tradiţie umanistă. A intrat acolo pentru că aşa a vrut (cine ştie de ce...), deşi ar fi putut alege orice altceva. Chiar şi pentru mine a fost mai complicat. Oare n-ar fi fost mai bine să meargă la o clasă de informatică-engleză de la Colegiul „Sf. Sava“, de pildă? N-ar fi fost mai înţelept să aleagă „ştiinţele naturii“, unde deschiderea umanistă rămîne valabilă, cu un adaos de materii importante, dacă mai tîrziu ar vrea – cine ştie? – medicină? N-ar fi mai pe val la „ştiinţe sociale“? „Nu“ – a zis fiică-mea răspicat – „vreau filologie la Colegiul «Gh. Lazăr».“ Şi aşa a rămas. Însă, în mai puţin de o lună de la începerea şcolii, nu mai ştia de ce ţinuse morţiş să facă filologie. Colegii ei de la informatică sau ştiinţe sociale ridicau din sprînceană cînd auzeau că e la filologie şi deveneau brusc condescendenţi (cam ca un vest-european faţă de un estic), cîţiva colegi încercau deja să se mute (unul a şi reuşit), iar latina, la care urma să dea şi teză, i se părea brusc (şi aşa i s-a părut tot anul) o limbă moartă, îngropată şi fără utilitate... practică. Orice argument o lasă în continuare rece: şi dacă DJ Yolo ar cînta în latină, tot neconsolată ar fi. Mie, care-am pregătit-o la literatură şi gramatică, nu-mi vine să intervin. Ce simte ea, la 16 ani – difuz, pregnant şi profund nedrept –, e că a greşit. Că opţiunea ei (care pe mine m-a umplut de mîndrie şi de speranţă, acum un an) e că filologia e o fundătură, că literatura (cu mici excepţii întîmplătoare) e plictisitoare şi că limbile străine (vii sau moarte) merită învăţate doar în măsura în care te ajută practic acum şi aici să fii conectat, cool, să te înţelegi cu oameni pe care vrei să-i cunoşti...

Ştiu că ar trebui să fiu, în fond, liniştită: am un copil normal care a aflat, pe cont propriu, care e trendul dominant în chestiunea umanioarelor. Doar că, spre deosebire de alţii, ea a ştiut, măcar teoretic, la un moment dat, ce e cu adevărat literatura, iar acum se simte şi mai înşelată în propriile aşteptări. Aşadar, literatura nu e chestia aia mirifică pentru care merită să laşi orice film şi să stai treaz toată noaptea? Literatura nu e povestea aia fără sfîrşit care, spusă într-un anumit fel, îţi vorbeşte direct despre aspiraţiile tale cele mai secrete? Literatura nu e limba aia secretă care te poate face să te înţelegi într-o clipă cu orice alt cititor de pe pămînt? Să cunoşti viaţa din cărţi – zice fiică-mea după un an de liceu filologic – e un prim pas spre tabăra loser-ilor, a celor incapabili să primească suficiente like-uri pe Facebook sau să jubileze la glumele hardcore din Revenge – o cîrciumă din Centrul vechi.

N-o să mă apuc, acum, să mă mir retoric de devalorizarea literaturii (şi a învăţămîntului filologic) în spaţiul social, e un fapt pe care l-am simţit şi eu acut, încă din timpul facultăţii şi apoi la întoarcerea în România. Nu şi în Elveţia, e drept, unde cele mai rare şi mai îndepărtate (temporal sau spaţial) limbi îşi aveau bibliotecile şi departamentele lor. Despre devalorizarea generală a literaturii s-au scris însă deja multe cărţi, iar unul dintre cei mai comentaţi – la noi – autori francezi, William Marx, făcea chiar un istoric al pierderii prestigiului literaturii, al diminuării valorii sale sociale legate (sau urmate?) de o scădere generală a calităţii acesteia. Nu trebuie să citeşti, totuşi, prea multe studii despre „moartea literaturii“ (care, paradoxal, „nu împiedică literatura să se producă“) ca să înţelegi că învăţămîntul filologic şi frecventarea conştientă a literaturii, în cunoştinţă de cauză, adică neinventînd apa caldă la fiecare zece ani, au devenit activităţi de nişă. Şi asta ca şi cum n-am trăi în aceeaşi lume care, la începuturi cel puţin, a pus la bazele ei cuvîntul, acel cuvînt rostit într-o limbă sacră (astăzi nevorbită) şi care, articulat aşa cum trebuie, te poate face să-ţi percepi rostul propriu. Ca şi cum rarii oameni charismatici pe care-i mai vedem, citim, ascultăm în zilele noastre n-ar veni direct din acea veche cultură umanistă. Ca şi cum lipsa de utilitate practică imediată ar fi un argument de aceeaşi greutate cu înţelegerea lumii în care trăim.

Ce se întîmplă însă la noi, în ultimii 20 de ani, cu învăţămîntul filologic – y compris cu predarea literaturii în şcolile de toate nivelurile – a luat-o cumva pieziş faţă de alte spaţii culturale. A vorbi, în Franţa sau în Spania, despre devalorizarea literaturii pare un lucru aproape firesc, semnul unei sincope (neplăcute, dar punctuale) de după o prealabilă ambalare, o etapă descendentă la final de ciclu literar. La noi, însă, e prea devreme pentru aşa ceva. Spaţii întregi de literatură valabilă – romanul istoric, romanul metafizic, romanul social, poezia, între altele – n-au fost ce-ar fi putut să fie, înainte de 1989. N-au fost, cu siguranţă, nici în primul deceniu de după 1989, cînd urgenţa recuperărilor a dat peste cap şi receptarea firească a literaturii, şi scrierea ei. Şi nu sînt nici acum, cînd această evidentă devalorizare a literaturii adevărate lasă loc unor fenomene paraliterare de toată frumuseţea (sociologizare, pastişă după cărţi de succes în anii ’70, realism visceral, cum ar zice Bolaño), care ar merita o analiză aparte. Urmările se văd deja în felul în care se scrie sau se vorbeşte public. În felul rudimentar în care se discută acum chestiunea vocaţiei. În cărţile banale, confuze, agramate, mimetice, pe care le găsim foarte des în rafturile librăriilor.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.