Utilitatea literaturii

Publicat în Dilema Veche nr. 491 din 11-17 iulie 2013
Un jurnal impersonal jpeg

Cînd şi-a ales liceul, fiică-mea mi-a făcut o mare surpriză. Deşi nu vorbisem foarte serios despre asta, deşi nu-i sugerasem direcţia (ceva, ceva tot am făcut, dar indirect, printr-o incredibilă profesoară de... chitară), deşi mă abţinusem (stoic) să-i dau sfaturi, ea a ales singura clasă de filologie de la un vechi liceu cu tradiţie umanistă. A intrat acolo pentru că aşa a vrut (cine ştie de ce...), deşi ar fi putut alege orice altceva. Chiar şi pentru mine a fost mai complicat. Oare n-ar fi fost mai bine să meargă la o clasă de informatică-engleză de la Colegiul „Sf. Sava“, de pildă? N-ar fi fost mai înţelept să aleagă „ştiinţele naturii“, unde deschiderea umanistă rămîne valabilă, cu un adaos de materii importante, dacă mai tîrziu ar vrea – cine ştie? – medicină? N-ar fi mai pe val la „ştiinţe sociale“? „Nu“ – a zis fiică-mea răspicat – „vreau filologie la Colegiul «Gh. Lazăr».“ Şi aşa a rămas. Însă, în mai puţin de o lună de la începerea şcolii, nu mai ştia de ce ţinuse morţiş să facă filologie. Colegii ei de la informatică sau ştiinţe sociale ridicau din sprînceană cînd auzeau că e la filologie şi deveneau brusc condescendenţi (cam ca un vest-european faţă de un estic), cîţiva colegi încercau deja să se mute (unul a şi reuşit), iar latina, la care urma să dea şi teză, i se părea brusc (şi aşa i s-a părut tot anul) o limbă moartă, îngropată şi fără utilitate... practică. Orice argument o lasă în continuare rece: şi dacă DJ Yolo ar cînta în latină, tot neconsolată ar fi. Mie, care-am pregătit-o la literatură şi gramatică, nu-mi vine să intervin. Ce simte ea, la 16 ani – difuz, pregnant şi profund nedrept –, e că a greşit. Că opţiunea ei (care pe mine m-a umplut de mîndrie şi de speranţă, acum un an) e că filologia e o fundătură, că literatura (cu mici excepţii întîmplătoare) e plictisitoare şi că limbile străine (vii sau moarte) merită învăţate doar în măsura în care te ajută practic acum şi aici să fii conectat, cool, să te înţelegi cu oameni pe care vrei să-i cunoşti...

Ştiu că ar trebui să fiu, în fond, liniştită: am un copil normal care a aflat, pe cont propriu, care e trendul dominant în chestiunea umanioarelor. Doar că, spre deosebire de alţii, ea a ştiut, măcar teoretic, la un moment dat, ce e cu adevărat literatura, iar acum se simte şi mai înşelată în propriile aşteptări. Aşadar, literatura nu e chestia aia mirifică pentru care merită să laşi orice film şi să stai treaz toată noaptea? Literatura nu e povestea aia fără sfîrşit care, spusă într-un anumit fel, îţi vorbeşte direct despre aspiraţiile tale cele mai secrete? Literatura nu e limba aia secretă care te poate face să te înţelegi într-o clipă cu orice alt cititor de pe pămînt? Să cunoşti viaţa din cărţi – zice fiică-mea după un an de liceu filologic – e un prim pas spre tabăra loser-ilor, a celor incapabili să primească suficiente like-uri pe Facebook sau să jubileze la glumele hardcore din Revenge – o cîrciumă din Centrul vechi.

N-o să mă apuc, acum, să mă mir retoric de devalorizarea literaturii (şi a învăţămîntului filologic) în spaţiul social, e un fapt pe care l-am simţit şi eu acut, încă din timpul facultăţii şi apoi la întoarcerea în România. Nu şi în Elveţia, e drept, unde cele mai rare şi mai îndepărtate (temporal sau spaţial) limbi îşi aveau bibliotecile şi departamentele lor. Despre devalorizarea generală a literaturii s-au scris însă deja multe cărţi, iar unul dintre cei mai comentaţi – la noi – autori francezi, William Marx, făcea chiar un istoric al pierderii prestigiului literaturii, al diminuării valorii sale sociale legate (sau urmate?) de o scădere generală a calităţii acesteia. Nu trebuie să citeşti, totuşi, prea multe studii despre „moartea literaturii“ (care, paradoxal, „nu împiedică literatura să se producă“) ca să înţelegi că învăţămîntul filologic şi frecventarea conştientă a literaturii, în cunoştinţă de cauză, adică neinventînd apa caldă la fiecare zece ani, au devenit activităţi de nişă. Şi asta ca şi cum n-am trăi în aceeaşi lume care, la începuturi cel puţin, a pus la bazele ei cuvîntul, acel cuvînt rostit într-o limbă sacră (astăzi nevorbită) şi care, articulat aşa cum trebuie, te poate face să-ţi percepi rostul propriu. Ca şi cum rarii oameni charismatici pe care-i mai vedem, citim, ascultăm în zilele noastre n-ar veni direct din acea veche cultură umanistă. Ca şi cum lipsa de utilitate practică imediată ar fi un argument de aceeaşi greutate cu înţelegerea lumii în care trăim.

Ce se întîmplă însă la noi, în ultimii 20 de ani, cu învăţămîntul filologic – y compris cu predarea literaturii în şcolile de toate nivelurile – a luat-o cumva pieziş faţă de alte spaţii culturale. A vorbi, în Franţa sau în Spania, despre devalorizarea literaturii pare un lucru aproape firesc, semnul unei sincope (neplăcute, dar punctuale) de după o prealabilă ambalare, o etapă descendentă la final de ciclu literar. La noi, însă, e prea devreme pentru aşa ceva. Spaţii întregi de literatură valabilă – romanul istoric, romanul metafizic, romanul social, poezia, între altele – n-au fost ce-ar fi putut să fie, înainte de 1989. N-au fost, cu siguranţă, nici în primul deceniu de după 1989, cînd urgenţa recuperărilor a dat peste cap şi receptarea firească a literaturii, şi scrierea ei. Şi nu sînt nici acum, cînd această evidentă devalorizare a literaturii adevărate lasă loc unor fenomene paraliterare de toată frumuseţea (sociologizare, pastişă după cărţi de succes în anii ’70, realism visceral, cum ar zice Bolaño), care ar merita o analiză aparte. Urmările se văd deja în felul în care se scrie sau se vorbeşte public. În felul rudimentar în care se discută acum chestiunea vocaţiei. În cărţile banale, confuze, agramate, mimetice, pe care le găsim foarte des în rafturile librăriilor.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.