Un jurnal impersonal

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Un jurnal impersonal jpeg

Dacă ar fi să numesc cel mai atipic, mai bizar şi mai impersonal jurnal din întreaga literatură română, acesta ar fi, fără îndoială, jurnalul lui Vasile Lovinescu, succesiunea de trei volume care începe cu Jurnal alchimic, continuă cu Însemnări iniţiatice şi se încheie cu Meditaţii, simboluri, rituri. Toate cele trei volume – îngrijite de Florin Mihăescu şi Roxana Cristian – sînt, în egală măsură, adnotări la volumele sale de eseuri, dar şi măsurări ale zilelor cu un alt timp decît cel comun. Am început să le citesc cu speranţa să aflu mai multe în privinţa unui om despre care s-au spus o mulţime de lucruri: că ar fi fost legionar şi că ar fi trecut, la un moment dat, la islamism – au fost doar două colportări dintre cele mai răspîndite despre nepotul atipic al lui E. Lovinescu. Am citit jurnalele cu destulă uimire şi uneori fără să înţeleg mare lucru, dar şi fără să aflu, la capătul lecturii, vreo informaţie despre personajul care semnează; m-am ales, în schimb, cu certitudinea că nici o colportare, supoziţie, indiscreţie postumă nu pot mişca respectivul personaj (deloc personal) din orizontul spiritual în care singur s-a fixat şi în care l-au imortalizat (cumva simbolic, într-o „funcţie“ magisterială) discipolii săi. Ceva mai mult s-ar putea afla, fără îndoială, din Scrisorile crepusculare (editate şi ele de aceiaşi doi apropiaţi ai lui Vasile Lovinescu şi publicate la Editura Rosmarin) şi poate din anumite romane ale lui Dan Stanca sau din studiul acestuia, Contemplatorul solitar.

Nu e însă deloc obişnuit ca dintr-un text pe care autorul l-a dorit a fi jurnal să nu aflăm nimic despre viaţa personajului său principal; mai mult, să ne situăm, după sute de pagini, dincolo de persoana, de eul diurn, ca şi cum ele n-ar conta deloc. Este aici, în primul rînd, o coerenţă asumată faţă de miezul propriilor cercetări spirituale, însă impersonalizarea este, la un nivel mai superficial, şi o lecţie extremă dată acestor specii curat egocentrice: jurnalul, memoriile, autobiografia. O lecţie care, din cîte îmi amintesc, n-a putut fi urmată, la noi, de altcineva. De altfel, toate însemnările din cele trei jurnale, datate scrupulos, se află simultan în două planuri: unul ezoteric, celălalt exoteric, „însemnînd“ o cale ocolită, prin cărţi, şi adresată cuiva dispus să înţeleagă sensul acestei impersonalizări. În fond, şi acest al doilea plan e riguros inutil, căci astăzi se citeşte nu doar cu ţintă precisă, ci şi cu „agendă“. Un gest atipic, de o certă fineţe a fost făcut de Roxana Cristian atunci cînd, editînd Scrisorile crepusculare (multe dintre ele de amor şi dedicate ei), a lăsat postfaţa proprie nesemnată. În istoria editării şi îngrijirii de manuscrise literare, eu nu cunosc un alt caz de suprimare voluntară a propriei semnături.

S-ar putea spune, astfel, că aceste trei jurnale – şi mai ales Jurnalul alchimic – sînt variante ale unei unice descrieri; ele ţintesc un unic drum, indiferent din ce zonă (literară, spirituală) au fost aduse la lumină. Jurnalele se află, simultan, în planul în care maestrul (grupului Hyperion) se adresa (pe viu sau în scris) discipolilor, dar şi în planul în care hermeneutul contemplativ (retras, spre sfîrşitul vieţii, la Fălticeni, împreună cu soţia) comunica livresc cu marea cultură. Admiraţia, de pildă, este un motor privilegiat în ambele planuri: „Uimirea, mirarea, în sens goethean... transformă pe om într-o oglindă globală. Ceea ce e esenţial să înţelegem e că mirarea face să se manifeste la suprafaţă toate facultăţile omului, fără nici o excepţie, şi le pune faţă de Soarele Spiritual într-o situaţie de perfectă simultaneitate şi spaţială şi temporală... Cine nu vrea să înceapă cu mirarea şi cu admiraţia, acela nu poate găsi intrarea în sanctuarul interior. Lucrul e obligatoriu, pentru că altfel rămînem într-un cerc fatal, vicios, din care nu este ieşire: în faţa fiecărei «porţi» se află un înger care păzeşte intrarea şi care nu lasă pe nimeni să intre pînă nu pronunţă cuvîntul de pasă. Dar cuvîntul nu-l ştii decît după ce ai trecut poarta. Atunci situaţia e fără ieşire. Intervine însă un al treilea termen: să te comporţi ca şi cum ai fi trecut prin uşă, ca şi cum ai fi deja dincolo. Asta nu se poate decît prin asimţire, prin intuiţie depărtată, cu ajutorul lui Eros Kosmogonos.“

La fel, ispita – în infrarealitate sau în realitate – e bine să fie dusă pînă la ultimele ei consecinţe, cu „bună intenţie“ şi cu cît mai puţină laşitate, căci curajul e, cum ştim cu toţii, o virtute aproape dispărută în zilele noastre: „Trebuie să fii bun cu ispita, s-o primeşti ca pe un oaspete ce ţine în taina ei ascunsă scînteia de lumină care poate de milenii aspiră la dezrobire. Trebuie să topim pretextul ispitei, obiectul exterior care ne-o vehiculează, pentru ca apoi ispita însăşi să-şi piardă opacitatea şi să devină transparentă şi plastică; atunci se coboară spre ea o schemă geometrică angelică modelatoare şi care dînd o formă materiei inerte... o transmută în intelecţiune. Şi nu e de căderea noastră să ne întrebăm sau să vrem a determina care formă geometrică se va coborî, cum trebuie să fie şi cum va opera. Asta, riguros, nu este treaba noastră. Nu sîntem obligaţi decît la buna intenţie, la dreapta direcţie spre Universal; restul îl face Spiritul.“

Jurnalele lui Vasile Lovinescu nu ne spun nimic despre mica şi marea istorie agitată a veacului trecut, va trebui să căutăm în altă parte dacă vrem să interpretăm anumite gesturi, afinităţi, preferinţe. Ne spun însă destule, dacă avem răbdare, despre noi înşine, despre felul (direct) în care trebuie să ne încredem (mai ales în chestiunile „ultime“) în propriile noastre intuiţii, care nu ne sînt nici atît de proprii, cum ne place şi cum am fost învăţaţi să credem.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.