Hay que guardar este pliegue - un coşmar mexican

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Hay que guardar este pliegue   un coşmar mexican jpeg

În fiecare noapte, cineva venea să aranjeze cearşafurile. Făcea mai multe, cu siguranţă – întorcea ştecherul fierului de călcat cu susul în jos (numai aşa făcea contact), aspira în linişte firele de păr din peria rotundă, înlocuia gelul de duş cu apă franţuzească La Source – în nişte recipiente micuţe şi albastre, cu capac alb –, bloca accesul la minibar, rotea piciorul televizorului spre birou, aducea un alt scaun directorial pentru biroul cu blat de marmură, se împiedica în tricourile mele puse la uscat – apoi se apropia brusc de patul imens, care ocupa mai mult de o treime din cameră, se apleca pînă la nivelul privirii mele care orbecăia, căpiată, în beznă şi îmi zicea: „Hay que guardar este pliegue!“ Cel puţin aşa a zis în prima noapte, cînd nu dormeam, stăteam aşa şi mă uitam pe pereţi, catatonică şi lucidă, victimă a fusului orar care făcea ca aici să fie ora 3 dimineaţa, iar acasă, la Bucureşti, după-amiază. Era, fără îndoială, băiatul pe care-l văzusem ieri manevrînd carul de curăţenie pe coridor – detest să-mi umble cineva prin lucruri şi iată-l acum, la primele ore ale dimineţii, făcîndu-şi treaba în propriul ritm, fără să se încurce deloc în faptul că eu dormeam sau încercam să dorm (ceea ce era mult mai rău decît dacă aş fi dormit) şi chiar, după o dereticare amănunţită şi organizată, explicîndu-mi cum să păstrez pliul cearşafului principal („Hay que guardar este pliegue!“), cel care venea peste plapuma moale şi uşoară de puf.

„Si, bueno“ – aşa i-am zis; poate, dacă aş fi vorbit mai mult spanioleşte în ultimii ani, i-aş fi zis repede: „Cară-te în mă-ta de-aici, ce faci la 3 dimineaţa în camera mea de hotel, cine te crezi tu, băi, piticanie, să pui aspiratorul la 3 noaptea, ca să aspiri ce? Că am venit de cîteva ore, pînă acum ce-ai făcut?...“ Dar nu m-am complicat, nu voiam să beau apă de la chiuvetă în sticle sigilate, să mă spăl pe cap cu sodă caustică sau să rătăcesc ore întregi pe holurile hotelului ăluia din Guadalajara, cel mai prost hotel de cinci stele din lume, în căutare de hîrtie igienică. I-am zis, „Si, bueno“ şi am păstrat pliul.

Nu aerisisem de cîteva zile – geamurile nu se deschideau, desigur, la etajul 18. Dacă mi-ar fi venit, brusc şi fără sens, să mă arunc de la fereastra prin care se vedea întreaga Guadalajara, ca văduvele colonialiştilor, la Teatrul Degollado, ascunse de ochii mulţimii curioase, în staluri aproape lipite de scenă, femei disperate care se imaginau uneori aruncîndu-se pe scenă şi făcîndu-se fărîme, ele şi inimile lor prea fragede pentru o lume atît de crudă? Aerul era însă afară, aici eram eu singură, nu aeriseam pentru că nu suportam aerul condiţionat, orice urmă de aer artificial îmi declanşa o durere cruntă în sinusuri şi bronhii. Trecusem de epoca romantică a fricii de boala legionarului; acum, aerul trecut prin tuburi mă ucidea scurt şi repede. Ultimele 12 ore transoceanice mi-o dovediseră, se terminase, astfel, şi visul de a face odată şi-odată turul lumii.

În ultima noapte, cred, a dat drumul la aerul condiţionat. A fost aşa: a intrat fîşîind scurt cartela în fantă, a dat un pas înapoi, să aprindă lumina pe hol, apoi a intrat direct în cameră, n-a mai combinat gelurile cu lichidele în baie. A dat drumul la aer, încetişor – primul nivel – şi, pînă să mă trezesc, am simţit cum oxigenul coboară uşor, se infiltrează, luminează, aliviază – cum ar fi zis băiatul ăsta plin de coşuri şi de caş la gură, dacă ar fi avut umor. Pe mine, însă, aerul oxigenat m-a ucis, am simţit, trezindu-mă de tot, cum îmi pătrunde în bronhii, cum îmi spintecă faringele, cum îmi colabează plămînii. Aveam aproape 40 de grade, aspirina nu funcţionase, iar Augmentinul Forte – nici atît. Nu era o infecţie, era o simplă şi decisă alergie la aerul transmis prin tuburi.

Nu puteam însă protesta, era politica hotelului, la fel ca salsele expirate, Internetul wireless scump ca dracu’, iaurturile naturale îndulcite şi scurgerea la duş înfundată. Era logica lor: dacă cineva nu ieşea din cameră cînd făceau curăţenie sau fumigaţii, trebuia să suporte, noaptea, curăţenia obligatorie. „Somos un pais sano!“ mi-a zis băiatul de noapte, în timp ce aerul condiţionat mă sfîrteca încetişor. Şi atunci, mi-am amintit că aerul poate fi oprit prin comandă vocală, îmi spuseră asta, parcă, la venire, în hol, printre altele: cînd se porneşte aerul automat, strigi la el să se oprească. Şi-atunci am urlat, cu ultimele puteri: „Cierra el aire acondicionado!“

Aerul s-a oprit brusc, iar odată cu el a dispărut şi puberul dizgraţios care, în coşmarul meu mexican, ţinea morţiş să îmi aranjeze, noapte de noapte, camera. 

P.S: Între 4 şi 10 septembrie am fost invitată în Mexic, la Guadalajara, în juriul Premiului FIL pentru literaturi în limbi romanice. Pentru prima dată în istoria premiului, laureatul nu a fost un scriitor de limbă spaniolă sau portugheză, ci marele poet francez Yves Bonnefoy, despre care sper să vă pot povesti cu altă ocazie.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.