Sindromul Stendhal

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Sindromul Stendhal jpeg

Citesc, în ultima vreme, tot mai multe cărţi în format electronic, mai ales de nevoie, dar şi pentru că n-am răbdare (uneori) să aştept cartea pe hîrtie. Formatele electronice fiind mai versatile, a trebuit să-mi găsesc un sistem de „notiţe şi însemnări“ adaptat noii lecturi. Nu mai am cum să tai, cu verde, formulări sinistre de traducere şi să fac spirale (de integrare în absolut) deasupra cîte unei tîmpenii de fraze, deşi erau şi astea plăceri ale lecturii pe hîrtie. Acum, ca să-mi fie mai simplu, cînd scriu cîte un articol, de pildă, îmi fac un fişier separat unde notez, copiez, fac trimiteri. Cel mai adesea, cele 10-15 pagini rezultate din lectura unei cărţi de 500 de pagini sînt ilizibile. Sistemul clasic de fişare (sau de folosire la maximum a celor două pagini albe de la sfîrşitul oricărui volum care se respectă) este oricînd de preferat. La el te poţi întoarce cînd vrei şi poţi afla, în zece minute, ce te-a interesat cu adevărat din cartea respectivă, care îi sînt structura şi subiectul, sau dacă e cazul s-o reciteşti. De la o vîrstă, lucrurile astea sînt esenţiale.

Am citit destul de recent Rătăcitorii de Olga Tokarczuk (excelent tradusă de Cristina Godun la Editura Art) în format pdf şi mi-am făcut un breviar de 15 pagini din care nu mai pot reconstitui rapid decît firele principale – extrem de interesante, ca întotdeauna la Olga Tokarczuk, fie că scrie despre „înţelepciunea ce vine din adîncul mării“, despre minunata rîşniţă de cafea a Misiei (din Străveacul...) sau despre grotescul comportament al omului contemporan faţă de animale. Cînd vezi însă doar firele principale – Călătoria, Corpul, Cartea –, pierzi exact esenţialul: poveştile. Iar poveştile Olgăi Tokarczuk sînt fabuloase, acolo e clou-ul acestei Şeherezade polone a zilelor noastre, care vede lumea într-un fel cu totul particular. Micile poveşti de viaţă şi de moarte, marile personaje aruncate cel mai adesea într-o realitate care n-are nimic de-a face cu aceea pe care o percepem prin simţuri sau o descriem ca fiind guvernată de legi clare, toate acestea au în cărţile Olgăi Tokarczuk o viaţă autonomă şi un sens care e doar sensul povestirii, acel sens fulgurant care se leagă din mişcarea animată a scrisului şi cea reanimată a cititului.

Nu întîmplător scriitoarea poloneză a debutat (în 1993) cu un scurt roman plasat în secolul al XVII-lea francez, Călătoria oamenilor Cărţii, o carte a cărţilor în care lumea îşi reface periodic sensurile. Străveacul e şi ea o carte primordială a fiinţelor dintr-un loc-timp limitat de paginile pe care le avem sub ochi. Poveştile Misiei (şi ale îngerului ei), poveştile Kloskăi, cele ale moşierului Popielski, ale Omului Rău sau ale Maicii Domnului din Jeszkotle sînt incredibile aventuri într-o lume privită fără măsuri de protecţie, „cu îndrăzneală şi bună credinţă“, adică aşa cum (aproape) nimeni n-o mai face. Aici sensurile, liniile de forţă apar doar din înlănţuirea vremilor şi a poveştilor.

În Rătăcitorii – carte de maturitate – există totuşi o măsură de protecţie: ironia, uneori ironica diagnosticare cu o întreagă „carte a sindroamelor“: „Sindromul Paris“ (de care suferă mai ales alţi turişti ajunşi în mijlocul oraşului adorat); „Sindromul Detoxificării Perseverente“ (al celor care nu se pot desprinde de ororile televizate), în fine, „Sindromul Sthendal“, cunoscut în literatura neuropsihologică şi ca „Sindromul Florenţa“ (ansamblu de tulburări psiho-somatice – mergînd de la vertij şi sincopă pînă la halucinaţii – provocat de expunerea la prea multă frumuseţe artistică). Sindromul antagonic ar fi, poate, „Sindromul Palahniuk“? În literatură însă, lucrurile ar trebui să stea altfel pentru că expunerea nu este instantanee. Cînd priveşti o foaie tipărită (sau un ecran de e-reader) nu prea cazi brusc în extaz, căci înţelegerea, sensul, frumuseţea cărţii nu sînt percepute instantaneu. Pînă să-ţi mişti ochii de la un rînd la altul, pînă să înţelegi unde duc ele, pînă să rămîi prostit cu ochii în perete, capacitatea ta de extaz a şi intrat în perioada refractară. Şi atunci, cum se manifestă „Sindromul Stendhal“ în literatură? Olga Tokarczuk are o interpretare surprinzătoare: sindromul se manifestă prin intermediul geografiei literare, disciplină hibrid crescută la umbra nevoii de proiecţie, de comuniune, de adoraţie. În Rătăcitorii, sindromul cu pricina e boala cronică a pelerinilor literari extaziaţi de vederea locului pe care, mai înainte, l-au citit descris într-o carte: „Există un anume sindrom semnificativ botezat cu numele lui Stendhal, cînd omul ajunge într-un loc cunoscut din literatură sau artă şi are acolo trăiri atît de puternice, încît îl ia cu leşin şi slăbiciune... Adevărul este îngrozitor: să descrii înseamnă să distrugi. De aceea trebuie să fii foarte atent. Cel mai bine este să nu foloseşti nume; să le învîrţi şi să le răsuceşti, să dai adresele cu prudenţă, ca nu cumva să tentezi pe cineva să pornească în pelerinaj. Ce ar putea găsi acolo? Locuri moarte, praf, un cotor uscat.“

„Sindromul Stendhal“ e şi un sindrom jurnalistic – la limită, critic – care are în vedere retrasarea drumului către un miez magnetic. O metodă, nu mai rea decît altele, de întocmire a unor noi hărţi literare, interesante doar dacă vor fi folosite şi de alţi cititori. Olga Tokarczuk crede că doar Cartea e îndreptăţită să indice drumul pe care ea singură l-a inventat: un drum mai lung, mai fastuos, mai legitim. Fără îndoială, doar că drumurile care duc la (tot mai) puţinele cărţi ce trebuie neapărat descoperite... pot începe oriunde. Important rămîne ca „drumul cărţii“ – pe hîrtie sau pe ecrane incandescente – să fie cumva urmat şi să te ducă exact unde trebuie.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.