Marea topire

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
Marea topire jpeg

Acum cîţiva ani, cînd în presa noastră culturală s-a încins o dispută despre „marile teme“ ale romanului românesc, mi-am mărturisit public cîteva mirări: De cînd tema face literatura? Care e legătura între „marile teme“ şi literatura valabilă? Care sînt, în fond, aceste „mari teme“, cînd, în ultimii ani, cam peste tot în lume, majuscularea cuvintelor a devenit un semn de retardare, dacă nu chiar de ţopenie? Cam asta cred că mă întrebam. Mi-am amintit disputa cu pricina citind romanul Adinei Dabija – Şaman, recent apărut la Editura Polirom, o carte de citit, într-adevăr, „cu sufletul la gură“, cum ne urează O. Nimigean, dar şi un volum care repune în discuţie – mai mult ca sigur fără să vrea, măcar pentru că „tema“ sa e cu mult mai importantă – chestiunea „marilor teme“. Căci, la urma urmelor, care e tema temelor? Cu siguranţă nu istoria, nu tema socială (sau comportamentală) şi, orice s-ar spune, nici măcar amorul. „Tema temelor“ romanului e cea metafizică, raportarea la ceea ce ne defineşte depăşindu-ne, cu toate capcanele, şabloanele şi antitemele derivate de aici, cu toate variantele şi varietăţile care leagă Don Quijote de Corecţiile lui Frazen, cu teodicee şi agnosticisme, cu blasfemii şi simulacre, cu predări necondiţionate şi sinucideri (literare) spectaculoase. De cînd graniţele (şi limitele încălcate ale genurilor) au devenit subiectul de elecţie al noii lumi în care trăim, mutarea centrului de pe un eu iluzoriu şi fals-perceptiv, într-un „dincolo“ măcar întrezărit nu poate lipsi din nici o panoramă literară. Măcar pentru că a scrie despre acest subiect presupune să poţi inventa un limbaj, o lume şi o relaţie pe verticală.

Şaman de Adina Dabija este o carte extrem de curajoasă şi pentru că îşi asumă – ficţional, dar în deplină cunoştinţă de cauză – această reinventare de sine, descoperirea spaţiului incert al propriei fiinţe, o „călătorie pe verticală mult mai mare şi mai misterioasă, pe lîngă care scrisul nu e altceva decît o excursie la mare cu clasa...“ Un roman metafizic, aşadar – după două excelente volume de poezie, poezia-păpuşă (1997) şi Stare nediferenţiată (2006) –, publicat în momentul în care nimeni nu scrie aşa, adică fără proptele generaţionale sau de grup, şi care, e drept, consună cu Blecher, Eliade, Cărtărescu, pe alocuri, dar e legat, în linie dreaptă, de Creanga de aur a lui Sadoveanu, de Jurnalul alchimic al lui Vasile Lovinescu sau de Zenobia lui Gellu Naum. Dincolo de filiaţii, însă, Şaman e o carte extraordinar de proaspătă, de „transparentă“ (în ciuda subiectului, atît de înconjurat de obscurităţi şi de „ştiutori“) şi de atentă cu livrarea adevărului propriu, o carte a naşterii de sine, printr-un efort aproape inuman de înţelegere. O fată rămasă fără părinţi, trimisă dintr-un paradis rural ardelenesc, într-un oraş plin de blocuri şi betoane, trăieşte, halucinant, cîteva întîlniri de destin care-o pun pe cale. Una dintre primele întîlniri este cea cu figura singulară a lui Korosi Csoma Sandor, autorul ardelean al primului dicţionar tibetan-englez din lume – un personaj uluitor şi, totuşi, mai puţin cunoscut în cultura română decît oriunde altundeva. (Dalai Lama îi cunoaşte, în schimb, foarte bine opera şi chiar a proiectat, la un moment dat, o călătorie în România, în onoarea sa...)

Altă figură liminală e cea a canadianului Jean-Claude, un mic daimon de răscruce – în fond, doar prilejul unei alte adevărate întîlniri decisive, cu Père Joseph, un iniţiat reconciliind catolicismul cu Coranul, pe Paracelsus cu Moise sau Platon, şi care îi dă protagonistei cel mai simplu sfat din lume: „Ceea ce gîndeşti trebuie să fie ceea ce spui, iar ceea ce spui trebuie să fie ceea ce faci.“ Aplicarea acestui precept (mai alchimic decît ne putem imagina) în scris e chiar acest roman – metafizic, dar şi poem în proză, roman de formare, dar şi „autoficţiune“, în măsura în care Cartea schimbărilor, Tratatul despre calea de mijloc sau Upanişadele sînt autoficţiuni ale unui eu mai încăpător şi mai universal. Un eu care trece, alchimic, prin „marea topire“ şi aşteaptă ani de zile, în pustiu, „spărtura“ în zid („the crack-up“, cum o numea Scott Fitzgerald) spre o altă existenţă; iat-o descrisă şi de Adina Dabija, într-un scurt poem swedenborgian de la începutul cărţii: „Spărtura apăruse în acel moment în viaţa mea ca să mă salveze de la moarte. Dacă nu aş fi întrevăzut, cu ochii şi sufletul înmuiate de durere, în curbura ei întunecată, posibilitatea unei alte existenţe, fără îndoială că aş fi murit. Şi toţi oamenii de pe pămînt ar muri şi viaţa ar înceta dacă nu ar exista această scînteie de graţie la care avem acces, prin cine ştie ce capriciu sau calcul complicat al sorţii, pentru a ne reinventa şi reînnoi. Locul acesta pe care l-am întrezărit o secundă îmi era cunoscut de o veşnicie, de pe vremea de dinainte de a mă naşte, cînd posibilităţile erau infinite şi această stare lichefiantă, intermediară, a lumii de lapte şi vată de zahăr ars, singura în care materia se descompune şi se înmoaie ca să o poţi remodela, era însăşi natura mea.“ Să recunoaştem, e un curaj (poetic) dintre cele mai rare, iar acest roman este una dintre cele mai spectaculoase cărţi apărute, în ultimii ani, în limba română.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.