Poziţia misionarului

Publicat în Dilema Veche nr. 477 din 4-10 aprilie 2013
Un jurnal impersonal jpeg

L-am ascultat, nu demult, pe Pascal Bruckner, într-o emisiune literară redifuzată pe TV5, vorbind despre noua sa carte, Casa îngerilor, apărută în Franţa în 2013 şi tradusă, iată, deja în româneşte, la Editura Trei, de Doru Mareş. A mai rămas ceva tabu, nedemontat, neterfelit de aplombul său iconoclast? – îl întreba atunci directorul revistei Lire şi animatorul emisiunii La grande librairie. După denunţarea „masochismului occidental“ şi „înlocuirea tezei vinovăţiei cu aceea a superiorităţii istorice“ (în Tirania penitenţei), după proclamarea banului ca „ultimul rival al lui Dumnezeu“ şi a economiei de piaţă ca singura ideologie şi „ultima formă de spiritualitate a lumii civilizate“ (în Mizeria prosperităţii, dar şi în romanul Iubirea faţă de aproapele), după transformarea intangibilului Moş Crăciun într-un bătrînel alcoolic care detestă copiii, Pascal Bruckner se apleacă din nou asupra unei chestiuni extrem de spinoase: cea a cerşetorilor, a homleşilor care maculează aerul muzeificat al Parisului. Din nou, pentru că într-un roman din 1985, Paria (tradus şi el la Editura Trei, la începutul anilor 2000), Bruckner dusese deja foarte departe această temă complicată, a compasiunii care nu e niciodată departe de violenţă, a carităţii care e la limita urii.

Paria se petrecea în India – locul în care „totul se naşte purtînd pecetea morţii“ – şi istorisea întîlnirea unui tînăr funcţionar francez cu un agronom american hotărît să eradicheze mizeria şi foamea, nu prin binefacerile agriculturii, ci prin asasinarea cerşetorilor apocaliptici ce trenau pe străzile din Calcutta. Realitatea în care a fost publicat acel roman acum 20 de ani a fost, se pare, prea receptivă căci, mărturiseşte scriitorul în epilogul noului său roman, ea a materializat ideea neagră într-un mod cel puţin straniu: „După apariţia cărţii, o epidemie de crime identice celei pe care o descrisesem în cartea mea a avut loc la Calcutta. Un articol semnat de corespondentul revistei Le Monde în India a făcut explicit legătura cu volumul, fără a stabili şi o relaţie cauză-efect, textul cărţii nefiind tradus în engleză sau într-una dintre limbile vorbite acolo. Unul sau mai mulţi necunoscuţi uciseseră zeci de oameni fără adăpost care trăiau pe străzi, cu pietre sau cu lovituri de bîtă. Asasinii nu au fost niciodată descoperiţi, iar crimele au încetat la fel de inexplicabil cum începuseră.“

Naturalizarea pariziană a subiectului a fost însă cu totul ficţională. Întrebat, în aceeaşi emisiune, cum crede că ar fi sunat, în lumea reală franceză, un atare subiect tratat eseistic (care nu ar fi putut, de pildă, ocoli acea statistică a Băncii Mondiale după care peste 600 de milioane de oameni nu au domiciliu fix, iar 20% din populaţia de 6 miliarde a lumii trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi), Bruckner şi-a declinat orice apetit teoretic în zonă. Casa îngerilor e o ficţiune, a spus scriitorul, o carte despre pulsiunile amestecate şi contradictorii ale carităţii, despre resorturile biografice şi biologice ale unor atitudini ca bunătatea şi disponibilitatea pentru ceilalţi, un roman despre decăderea unor semeni ai noştri, care nu trezeşte în noi, cei de dincoace, decît „o sfîntă oroare“ a abisului. „Cerşetorii încarnează fascinaţia prăpastiei“ este fraza-cheie a acestui roman şi concluzia lui cea mai incorectă politic şi teologic. Dacă ar fi scris un eseu pe această temă, Bruckner l-ar fi numit, fără îndoială, „Mizeria carităţii. Eseu despre ambivalenţa bunătăţii“.

Subiectul e însă ingenios, ca în toate romanele lui Bruckner: Antonin, un tînăr agent imobiliar (surpat de o întîmplare cvasinecrofilă, dar şi de un cuplu de părinţi de stînga, foşti ’68-işti), îşi descoperă vocaţia de înger exterminator şi încearcă din răsputeri să ucidă măcar un cloşard. Cum ar putea însă reuşi un tip atît de slab, care nu i se putuse împotrivi nici măcar unei hoaşte cadaverice, undeva la graniţa Austriei cu Franţa (învecinare mereu neliniştitoare)? Cum ar putea să-şi împlinească potenţialul un conservator atins de morbul asepsiei şi încă nedesprins de fixaţiile ideologice (şi, desigur, sexuale – la Pascal Bruckner ideologia are mereu o componentă sexuală) ale genitorilor săi nefuncţionali?

Vortexul care-l aspiră pe Antonin e figura clasică a romanelor lui Pascal Bruckner. La fel ca trioul din Hoţii de frumuseţe, ca Sébastien, cinicul gigolo din Iubirea faţă de aproapele, Antonin merge pînă în pînzele albe, iar aproape de capătul drumului său o întîlneşte pe Isolde de Hauteluce, madona dezmoşteniţilor şi adevăratul înger exterminator, matroana sadică a unui stabiliment de caritate – Casa îngerilor – unde bietul agent imobiliar gauchist înţelege de ce stînga (crimei) nu va fi niciodată la înălţimea propriilor aspiraţii. Născută din părinţi de extremă dreapta şi amantă a unor torţionari africani, dar şi fostă discipolă a Maicii Tereza (Bruckner foloseşte aici o anchetă jurnalistică foarte controversată, a lui Cristopher Hitchens, despre „Poziţia misionarului“), Isolde ar fi (la fel ca Dora din Iubirea faţă de aproapele) un personaj memorabil dacă n-ar fi minată de explicaţie, fantasmă fabulatorie şi schematism ideologic. Antonin vine de pe Rive Gauche, Isolde de pe Rive Droite, e absolut previzibil să se înece reciproc în vortexul contaminat de leptospiroză al Senei. Ce e interesant însă în cartea lui Pascal Bruckner e „romanul Parisului“, un Paris subteran, prescurtat pentru nevoile intrigii, grotesc, putregos, purulent, cu nimic mai prejos decît Parisul lui Breton sau Modiano. Să sperăm doar că îngerul exterminator al lui Bruckner nu va trezi şi în măruntaiele metropolei franceze povestea nefericită de la Calcutta.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.