Harta vie - note de lectură la Detectivii sălbatici

Publicat în Dilema Veche nr. 497 din 22-28 august 2013
Scriitori verzi şi scriitori albaştri jpeg

Nu ştiu alţii cum îşi amintesc romanele citite, eu însă nu îmi amintesc mai deloc „povestea“, intriga, „clou“-ul narativ, nici măcar în cazul cărţilor care pe asta mizează. E o neputinţă, recunosc – îmi amintesc clar o replică (uneori, de cîteva rînduri), o imagine, un cuvînt, un ritm al frazei, o aberaţie care îmi vorbeşte direct; la fel mi se întîmplă şi cu anumite filme, ştiu c-am avut dificultăţi majore să povestesc Forrest Gump din perspectiva penei luate de vînt din prima secvenţă, iar apoi mi-am auzit vorbe că n-aş fi priceput substratul ironico-politic. Îmi amintesc, de fapt, toate cărţile pe care le-am citit vreodată ca pe o întinsă hartă a unui teritoriu care se luminează imprevizibil, cînd vrea el, şi care uneori (mai ales cînd e privit direct) se întunecă de-a dreptul. Asta e, poate, explicaţia pentru „bibliotecile“ pe care le-am uitat (dar le am, desenate, prin agende) sau pentru amestecul echitabil de genuri şi specii literare din capul meu, în care cărţile copilăriei şi ale adolescenţei „luminează“ la fel de intens ca teoreticalele savante: 1001 de nopţi şi Harold Bloom, Ghilgameş şi Carlos Bousoño, Salinger şi Jung.

Ca într-un joc electric pe care-l jucam în copilărie (cînd puneai un electrod în dreptul unei întrebări şi un altul în dreptul răspunsului ales, iar dacă era corect, se aprindea un beculeţ), asocierile primare între cărţi care n-au nimic în comun (doar că mie îmi răspund la aceeaşi întrebare) îmi luminează o zonă din harta vie a cărţilor citite, o zonă corticală suficient de conştientă încît să fi intrat măcar o dată în cîmpul memoriei şi să poată fi apoi actualizată prin stimuli asemănători. Aş zice că harta aceasta care se desfăşoară cînd „aprind lumina“ e aceea a intereselor mele vitale. Nu le pot actualiza mulţumitor în momentul în care sînt „călduţă“ – de pildă, cînd vreau să ţin un speech de circumstanţă –, însă le pot aduce la suprafaţă pe toate atunci cînd sînt „pe jar“ sau într-o situaţie-limită. Cu toţii păţim la fel, e şi acesta un mecanism ce trebuie, uneori, uns ca să funcţioneze în parametrii normali.

În ultima vreme, acest mecanism a devenit criteriul meu „critic“ de apreciere a cărţilor. Dacă o carte (admirabil scrisă, de altfel, şi interesantă pentru multă lume) nu mă priveşte deloc, nu aprinde nici un beculeţ pe harta intereselor mele vitale, mă lasă rece între împărţeli, negocieri şi ierarhii cu care ne-am învăţat, atunci nu îmi vine nici să vorbesc, nici să scriu despre ea. O uit a doua zi, iar dacă totuşi mă conving să scriu despre ea, se văd imediat (eu, cel puţin, văd) efortul, clasificarea, mortificarea. Or, scrisul (şi cititul) trebuie să fie vii – nu-i aşa? – cît mai multă vreme.

Se întîmplă însă cel mai adesea ca scrisul despre scris (adică despre cărţi) să se adapteze mediului din care provine. Foloseşti, fie că vrei, fie că nu, materialul clientului, lucrurile care ajung la tine din ceea ce citeşti, ce pricepi din ce vezi, ce poţi explica/încadra/relua din ce-ai priceput. Eşti obligat să funcţionezi cît mai impersonal, dar impersonalul în scris vine odată cu vîrsta şi ţine de o calitate pe care, dacă n-o ai, trebuie musai s-o dobîndeşti; nu ştiu cum s-ar numi ea, dar principala ei caracteristică este aceea de a nu te socoti buricul pămîntului, nici măcar cînd ţi se spune că eşti.

Între atîtea limitări, dai uneori de o carte care-ţi aprinde, cum s-ar zice, toate „beculeţele“ jocului tău interior. Cel mai bine e ca tu însuţi să fi scris acea carte – trebuie să fie o feerie! –, dar e grozav şi să vezi cum o carte străină îţi desfăşoară înaintea ochilor toate interesele tale vitale, ca o oglindă fosforescentă a propriului corp, cu opacităţi şi străluciri, cu suavităţi şi excrescenţe, cam aşa cum constelaţia Orion le apare unora desenată în cele mai vizitate locuri de pe pămînt. La urma urmelor, însă, esenţial rămîne răspunsul pe care o carte îl poate da unei întrebări vitale, chiar şi neformulate. Ce îmi spune mie – cititor avizat de la începutul secolului XXI, dar care nu va trece dincolo de jumătatea lui – cartea aceasta desfăşurată ca un papirus în care intru încet, tatonînd, şi pe care-o închei brusc, oricît aş prelungi momentul? Ce îmi spun Corecţiile lui Frazen sau Mîine în bătălie să te gîndeşti la mine de Javier Marías? Ce îmi spun Franny şi Zooey de Salinger sau Medium de Gellu Naum? Ce îmi spune Orbitorul lui Cărtărescu sau Paradiso de Lezama Lima? Ce îmi spun, mai ales, Detectivii sălbatici sau 2666 de Roberto Bolaño, cele două cărţi care, într-un moment de răgaz, m-au făcut să revăd, altfel, tot ce am citit (sau am trăit) în ultimii ani? Da, ar trebui s-o spun răspicat, cărţile acestea ale lui Bolaño mi-au activat aproape spaţial – de la Bucureşti la Barcelona (barul Centrico din Calle Tallers) şi retur, din Ciudad de México pînă la Caborca, în deşertul Sonora, şi apoi de la Tel Aviv pînă în întunecatul Ciudad Juárez, unde mai mult se moare decît se trăieşte, în ultima vreme – toate punctele nevralgice ale lecturilor şi ale întîmplărilor neîntîmplătoare din ultimii ani. O să vă povestesc de ce. Pînă atunci, cît Detectivii sălbatici se mai află încă în librării, merită, cred, să faceţi încercarea, pe cont propriu...

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Şoferii nu vor mai putea parca gratis în centrul Bucureştiului
Începând cu luna august şoferii nu vor mai putea parca gratis pe locurile amenajate în centrul Capitalei sau pe trotuar, a anunţat viceprimarul Stelian Bujduveanu. Potrivit lui, serviciul va fi digitalizat se vor pune parcometre şi bariere automate, iar cei care parchează pe trotuar vor fi sancţionaţi.
image
Un apropiat al lui Kadîrov susţine că cecenii „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu îi va opri” VIDEO
Un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, Magomed Daudov, preşedintele parlamentului cecen, afirmă că unităţile cecene care luptă în Ucraina „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu le va opri”.
image
Firmă IT din Cluj implicată în eşecul unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video din istorie
Problemele tehnice care au dus la eşecul lansării unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video - Cyberpunk 2077 - ar fi fost cauzate de Quantic Lab, o firmă IT din Cluj, arată Forbes în ediţia internaţională. Articolul a declanşat o serie de mărturii de la angajaţi ai companiei, dar şi o reacţie a Quantic Lab.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.