George BANU
Tokyo, țipete în peștera cu ecou mondial
George BANUSportivii, frustrați de orice relație dialogală, se manifestau excesiv, fiind reduși la o dificilă condiție monologală.
» Citește tot
„Plugarul și moartea”: un dialog nesfîrșit
George BANUPărăseam sala reconciliat cu acest teatru simplu, esențial, teatru existențial care mă consolase la ceas de eliberare temporară, de tranziție repede contrariată.
» Citește tot
Parabolele lui Eugenio Barba
George BANUParabolele stabilesc legătura directă, imediat perceptibilă cu auditorii conferințelor sale, cu cei care astfel se hrănesc și se îmbogățesc.
» Citește tot
Traumatismul viorii și gesturile durerii
George BANUA nu accepta distrugerea și a viza „repararea” e un act de rezistență. Și totodată de speranță în ciuda încercărilor trăite. De „reînviere”.
» Citește tot
Animale, memorii, portrete
George BANUTeatrul și-a reînviat „memoria” atît de discreditată a înregistrărilor de altădată, a arhivelor rar consultate, a ruinelor pe care acum, adesea, le-am revizitat.
» Citește tot
Peter Brook și tăcerea
George BANUBrook își amintește că, citind Război și pace, și-a dorit ca soție o Natașa pe care, accidental, a întîlnit-o la un bal și i-a cerut mîna. Viața imită arta.
» Citește tot
Artiștii și temerea de teatru
George BANUArtiștii admiră textele, dar detestă spectacolul – acesta le e leitmotivul.
» Citește tot
Parabolele regăsite
George BANUParabolele se activează în contexte extreme și doar atunci le resimțim și le recunoaștem puterea.
» Citește tot
Matisse, ultima expoziție
George BANUCuloare și emoție – reunite, ele îi desemnează vocația. Vocația eliberatoare a „decorativului” și tot ce implică el ca acord cu lumea.
» Citește tot
„Are ceva bun și online-ul ăsta” – observații pe marginea Festivalului Național de Teatru, ediția 2020
George BANU„Online-ul ăsta“, cînd e corect realizat și nu deteriorează spectacolul, se definește printr-o natură dublă, aceea de prezență/absență.
» Citește tot