George BANU - Dilema veche

George BANU

Traumatismul viorii și gesturile durerii

A nu accepta distrugerea și a viza „repararea” e un act de rezistență. Și totodată de speranță în ciuda încercărilor trăite. De „reînviere”.

» Citește tot

Animale, memorii, portrete

Teatrul și-a reînviat „memoria” atît de discreditată a înregistrărilor de altădată, a arhivelor rar consultate, a ruinelor pe care acum, adesea, le-am revizitat.

» Citește tot

Peter Brook și tăcerea

Brook își amintește că, citind Război și pace, și-a dorit ca soție o Natașa pe care, accidental, a întîlnit-o la un bal și i-a cerut mîna. Viața imită arta.

» Citește tot

Artiștii și temerea de teatru

Artiștii admiră textele, dar detestă spectacolul – acesta le e leitmotivul.

» Citește tot

Parabolele regăsite

Parabolele se activează în contexte extreme și doar atunci le resimțim și le recunoaștem puterea.

» Citește tot

Matisse, ultima expoziție

Culoare și emoție – reunite, ele îi desemnează vocația. Vocația eliberatoare a „decorativului” și tot ce implică el ca acord cu lumea.

» Citește tot

„Are ceva bun și online-ul ăsta” – observații pe marginea Festivalului Național de Teatru, ediția 2020

„Online-ul ăsta“, cînd e corect realizat și nu deteriorează spectacolul, se definește printr-o natură dublă, aceea de prezență/absență.

» Citește tot

Exiluri interioare, un oratoriu profan

Noi ne eram necesari unii altora, spectatori și actori, mai mult ca în vremurile obişnuite.

» Citește tot

De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă

Tăcerea domneşte la De Chirico şi mişcarea este exclusă. O lume imobilă.

» Citește tot

Măști de altundeva, măști de altcîndva

Umanitatea e azi mascată. Cînd ne vom revedea fără măștile sanitare? Căci, secrete, cele interioare nu vor dispărea odată cu pandemia.

» Citește tot

Modifică Setările Cookie