George BANU
Peter Brook și tăcerea
George BANUBrook își amintește că, citind Război și pace, și-a dorit ca soție o Natașa pe care, accidental, a întîlnit-o la un bal și i-a cerut mîna. Viața imită arta.
» Citește tot
Artiștii și temerea de teatru
George BANUArtiștii admiră textele, dar detestă spectacolul – acesta le e leitmotivul.
» Citește tot
Parabolele regăsite
George BANUParabolele se activează în contexte extreme și doar atunci le resimțim și le recunoaștem puterea.
» Citește tot
Matisse, ultima expoziție
George BANUCuloare și emoție – reunite, ele îi desemnează vocația. Vocația eliberatoare a „decorativului” și tot ce implică el ca acord cu lumea.
» Citește tot
„Are ceva bun și online-ul ăsta” – observații pe marginea Festivalului Național de Teatru, ediția 2020
George BANU„Online-ul ăsta“, cînd e corect realizat și nu deteriorează spectacolul, se definește printr-o natură dublă, aceea de prezență/absență.
» Citește tot
Exiluri interioare, un oratoriu profan
George BANUNoi ne eram necesari unii altora, spectatori și actori, mai mult ca în vremurile obişnuite.
» Citește tot
De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă
George BANUTăcerea domneşte la De Chirico şi mişcarea este exclusă. O lume imobilă.
» Citește tot
Măști de altundeva, măști de altcîndva
George BANUUmanitatea e azi mascată. Cînd ne vom revedea fără măștile sanitare? Căci, secrete, cele interioare nu vor dispărea odată cu pandemia.
» Citește tot
Disputa statuilor
George BANUEroilor de odinioară li se refuză gloria trecută căci victoriile de atunci nu mai pot camufla tragediile pe care le-au suscitat.
» Citește tot
Ambivalența frontierelor
George BANUFără frontiere devin „cetățean al lumii”, entitate anonimă lipsită de apartenență „frontalieră“.
» Citește tot