Din polul plus

Adrian CIOROIANU | Poveşti suprapuse

Hoţul care a spart Encyclopaedia Britannica

 
 

Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.

citiţi

Augustin IOAN

Arhitectura memoriei

 
 

Noua frontieră a spaţiului sacru este arhitectura memoriei. În ultimele decenii, construirea de memoriale, monumente, locuri de reculegere, amplasarea de inscripţii comemorative a atins un apogeu. În chip consistent, putem plasa începuturile acestui gen arhitectural în trena Primului Război Mondial.

citiţi

Costion NICOLESCU

Tarkovski în oglinda creştinismului

 
 

În spaţiul creştin ortodox, din care provenea Tarkovski, slujirea este însoţită nesmintit de rugăciune. Rugăciunea este modul poetic suprem de slujire a lui Dumnezeu, cea capabilă, pe de o parte, să slăvească, iar pe de alta, să capaciteze buna făptuire.

citiţi

Costian NICOLESCU

Tarkovski în oglinda creştinismului

 
 

Andrei Tarkovski îi spunea lui Laurence Cossé (într-o convorbire transmisă în iarna anului 2011, pe canalul de radio France Culture) cum condiţia primă a unei bune slujiri este o corectă raportare la Dumnezeu: „Trebuie să crezi în izvoarele tale, în rădăcinile tale. Să ştii de unde vii şi încotro te îndrepţi, pentru ce trăieşti.

citiţi

Costion NICOLESCU

Tarkovski în oglinda creştinismului

 
 

Pe 10 aprilie, în acest an, Andrei Tarkovski ar fi împlinit 80 de ani. Mulţi dintre marii regizori ai lumii, contemporani cu el, nu numai că erau în viaţă la această vîrstă, dar unii dintre ei mai performau încă. Îi voi enumera numai pe cei foarte mari, pe care Tarkovski îi aprecia ca atare: Luis Buñuel, Akira Kurosawa, Robert Bresson, Michelangelo Antonioni...

citiţi

Cristian Chivu

Pîn' la Dumnezeu te mănîncă sfinţii

 
 

După ce am păşit timid în noul an, iarna s-a arătat la chip. Ningea neostoit cu fulgi ponderali, acoperind cu un veşmînt alb cenuşiul Bucureştiului. În această atmosferă feerică, hibernală, care trezea în noi reverberaţii ale unei copilării demult apuse şi descompuse, ne-am dus la biserică de sărbătoarea Bobotezei, ca să ne sfinţim şi noi, deodată cu apele.

citiţi

Anca MANOLESCU

Studii şi credinţă

 
 

E oare nepotrivit ca intelectualul să se comporte în credinţă ca intelectual? E inutil să-şi păstreze în acest domeniu profilul specific sau măcar ideal: pofta de a înţelege, îndeletnicirea cu ideile, informaţia riguroasă, obişnuinţa judecăţii critice, sensibilitatea faţă de nuanţe şi de niveluri de interpretare pentru orice temă de care se apropie?

citiţi

Cristian Chivu

Volens nolens

 
 

Timpul înainta vijelios prin decembrie. Eram în Bucureşti, într-o atmosferă umedă, cu o ceaţă groasă, care spre seară se lăsase ca o cortină fumurie. Ne-am adunat într-un apartament de pe Bulevardul Unirii, am deschis o pentadă din vinul lui Macedon şi am purces la un simpozion profund.

citiţi

Anca MANOLESCU

După sărbători

 
 

Cînd o sărbătoare e pe cale să treacă, te simţi de multe ori dezamăgit sau descurajat. Pregătirea ei, perioada orientată spre sărbătoare au însemnat aşteptarea plină de speranţă a ceva extraordinar, cu totul nou, care să-ţi transforme viaţa cu noutatea lui. După ce strălucirea festivităţilor s-a stins, resimţi în mod obişnuit un declin.

citiţi

Nicolae DRĂGUŞIN

Jean Delumeau despre paradis - de la recuperare la instaurare

 
 

Vizita profesorului Jean Delumeau la Bucureşti a fost, negreşit, unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului care s-a încheiat. Cititorii de limba română s-au bucurat de prezenţa autorului ale cărui cărţi au fost traduse probabil cel mai mult în această limbă. În contextul acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, profesorul Delumeau a susţinut două conferinţe.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI