„Sînt un israelian palestinian”

Publicat în Dilema Veche nr. 1019 din 19 octombrie – 25 octombrie 2023
Moscheea Al-Aqsa © wikimedia commons
Moscheea Al-Aqsa © wikimedia commons

Nuseir Yassin e creatorul unui videoblog pe tema călătoriilor. Îl urmăresc pe Facebook douăzeci şi unu de milioane de abonaţi. Are aşadar ceva faimă. Palestinian de origine, s-a născut şi a trăit în Israel. Din adolescenţă şi-a pus problema identităţii sale. Pînă de curînd se vedea drept un „palestinian israelian”, socotindu-şi în primul rînd relevantă apartenenţa etnică. După atacul Hamas, a declarat pe reţelele de socializare că, pentru el, ierarhia s-a schimbat. Nu vreau să trăiesc, a spus el, sub puterea unor terorişti pentru care orice cetăţean din ţară e o potenţială ţintă de ucis. „Chiar dacă nu sînt evreu, am un singur cămin: Israel.” „Sînt un israelian palestinian” (cf. The Times of Israel, 9.10.2023).

E o reacţie exact opusă celei pe care ideologia de luptă Hamas a încercat să o stîrnească în spaţiile de încadrare musulmană. Grupul terorist se prezintă pe sine drept un centru de raliere planetară, a „musulmanilor de pretutindeni”, drept un atlet al întregului islam. Grozăviile comise asupra unor civili, sălbăticia uciderilor, luarea de ostatici sînt pretinse a fi înalte fapte de arme pentru dreapta credinţă, acte ale unei misiuni de importanţă trans-istorică. Lozinca sub care Hamas şi-a lansat atacul e „potopul al-Aqsa”. 

Organizaţia vrea să-şi surclaseze – prin radicalism – concurenta, Autoritatea Palestiniană, pe care a evacuat-o din Gaza. E prea puţin pentru ea să se ocupe de condiţia palestinienilor, de tensiunile socio-politice cu Israelul, de realizarea unui stat palestinian. Ea şi-a dat misiunea de a lupta pentru unul dintre centrele venerate ale credinţei: moscheea al-Aqsa din Ierusalim, despre care pretinde că ar fi desacralizată şi în pericol să fie demolată de evrei. Alături de gruparea „Statul islamic”, care masacra populaţii întregi ca să instaureze un califat al ultimelor timpuri, alături de Hezbollah („partidul lui Allah”), Hamas face parte din Internaţionala terorismului religios. E un membru minor, patronat de membri cu greutate, precum regimurile din Iran şi Rusia, cel din urmă folosind religia drept anexă. 

Ca şi teroriştii ISIS, teroriştii Hamas s-au filmat în timp ce comiteau atrocităţile; le-au însoţit de un comentariu care îi plasa în rolul de „luptători eschatologici pentru islam”. Victimele măcelărite, profanate sau răpite erau prezentate ca o imagine a întregului Israel, umilit, înspăimîntat, pe care Hamas îl îngenunchează. În acest montaj, gruparea teroristă e (deja) „adevăratul, victoriosul” islam de la sfîrşitul timpurilor, iar „duşmanul” merită să fie anihilat cu sălbăticie căci se opune „adevăratei credinţe” şi „planurilor lui Dumnezeu”. Pentru minţile teroriştilor şi ale celor care se lasă impresionaţi de propaganda lor, sinistrul spectacol se dilată la dimensiuni globale. Dislocă realitatea, instalează în locul ei utopia unei eschatologii a urii, a ruinei, a descreierării. Hamas, alături de regimurile din Iran şi Rusia, alături de medii de extremă stînga din Occident, revarsă torenţial aceste imagini pe reţelele de socializare. Încearcă să facă din ele materie care să se insinueze în mentalul comun, care să îl modeleze. Credinţa se transformă în crezare dată unui spectacol şi ideologiei care îl subîntinde. Virtualul horror înlocuieşte nevăzutul spiritual.  

Al-Aqsa („moscheea cea mai îndepărtată”) e un centru important al islamului. Merită oare să devină un fief al terorismului religios? Merită să devină focarul unei forme criminale de religie?

Ridicată, potrivit tradiţiei, de califul Umar în 637, în preajma intrării sale în Ierusalim, moscheea se înalţă, alături de moscheea denumită „Cupola Stîncii”, pe o vastă esplanadă (Haram al-Sharif), aşezată pe culmea Muntelui Templului. Ansamblul sacru marchează – în simbolismul său, acumulat strat peste strat – apartenenţa islamului la rădăcina comună a religiilor abrahamice şi totodată specificul acestei credinţe. 

Superba Cupolă, de inspiraţie bizantină, adăposteşte Stînca – Stînca fundamentului (eben shethiyah în ebraică), aşezată de Dumnezeu ca o temelie cosmogonică, suprem stabilă în faţa „vuietului de ape multe” ale haosului (Isaia 17, 10-12). „Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel ce se va bizui pe ea nu se va clătina” (Isaia 28, 16). Potrivit tradiţiei ebraice, „Stînca” e Muntele Moriah pe care Avraam a consimţit să-l sacrifice pe Isaac la cererea Domnului. Tot ea simbolizează piatra pe care Iacob şi-a pus capul la Betel, locul de pornire a scării cereşti din viziunea patriarhului. Aşezată în Sfînta Sfintelor, slujea drept suport Arcei Legămîntului, făcea corp cu ea, la fel cum piatra de la Betel sprijinea capul şi viziunea lui Iacob. Stînca pe care se întemeia Templul ebraic conţine, în densul ei simbolism, diferitele „concretizări” biblice ale temeliei divine şi ale axei care fixează adîncurile, susţine lumea şi o uneşte cu transcendentul. 

Tradiţia musulmană a preluat simbolismul de care e impregnat locul. L-a prelungit cu un gest exemplar, întemeietor al propriei credinţe. Esplanada cu sanctuarele ei marchează locul unde Muhammad a fost purtat în noapte de la Mecca la Ierusalim; de aici, de la „moscheea cea mai îndepărtată” (al-majsid al-aqsa) s-a înălţat în călătoria cerească (miraj) prin sferele realului şi ale profeţiei, pentru a ajunge la Dumnezeu, care i-a dat reguli ale noii religii. 

Spaţiu sacru de prim ordin pentru islam, esplanada dă, în timpurile recente, un acces limitat vizitatatorilor, interiorul moscheilor fiind rezervat exclusiv musulmanilor. Guvernul Israelului nu intervine în gestiunea locului, care e asigurată de o fundaţie pioasă sub egida Iordaniei. În preajmă se află Zidul Templului, locul sacru al iudaismului. Nu departe, se înalţă Biserica Sfîntului Mormînt şi a Învierii Domnului. În vremuri calme, se menţine un modus vivendi cuviincios, dar rezervat între cele trei religii, care îşi au în Oraş ariile şi sanctuarele lor emblematice. Din păcate, între extremiştii religios-naţionalişti evrei şi musulmani se produc periodic incidente, iar fiecare tabără amplifică tensiunile; se slujesc una pe cealaltă pentru a creşte febra urii. Înfierbîntarea ruinează minţile, alimentînd scenarii ale unei eschatologii peste care fiecare grup se concepe stăpîn. 

Pentru cele trei religii, Ierusalimul poartă în numele lui pacea. E oraşul unde ar trebui să se reflecte pacea de Sus. În zenitul lui stă Ierusalimul ceresc, locul reuniunii tuturor credincioşilor în lumina lui Dumnezeu. Însă, pînă astăzi, colegialitatea religiilor, dialogul lor fratern nu precumpăneşte asupra distanţelor rezervate ori chiar ostile. Deşi ecumenismul a cîştigat teren, fiecare religie îşi vede mai ales de lumina ei. Dar Ierusalimul continuă să le pună în faţă o altfel de lecţie, o altfel de chemare. Aşteaptă să se adîncească în conştiinţe convergenţa comună spre aceeaşi Lumină. Poate că atrocităţile comise de extremismul religios vor provoca, prin contrast, conştiinţele să se limpezească, să dea o atenţie mai intensă Polului spre care ţintesc cele trei credinţe.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic