Creștinismul ca meniu
Îmi place creștinismul american! Privesc cu admirație și puțină invidie vitalitatea și prospețimea sa, iar formele neritualice prin care creștinii americani participă la realitatea lui Hristos mă interesează, indiferent dacă mă emoționează sau mă amuză. Ca unul care a mai umblat prin lume și a mai citit o carte sau două, știu bine că ritualul prin care eu, ortodox român, mă apropii de Hristos nu este unic, chiar dacă El este Calea unică. Știu că Hristos spune același Adevăr în toate limbile, căci pentru toate urechile, și prin toate obiceiurile, căci pentru toate inimile lumii.
Dar mai ales îmi plac creștinii Americii pentru că asumă cu mai multă seriozitate idealul creștinismului ca mod integral de viață. Adică încearcă să ducă fondul de credințe creștin în viața de zi cu zi, în toate deciziile pe care le iau, americanii fiind mai conștienți decît europenii că creștinismul presupune integralitate. Spiritul european, mai categorial poate, mai înclinat spre lene, pesemne, a negociat confortabil cu modernitatea modelul administrării lumii prin separarea elementelor ei: una-i una, alta-i alta, le luăm pe rînd, fiecare e altceva. Pentru european, creștin ești la Biserică, poate și în intimitatea ta. Însă în afaceri ești omul firmei tale, în politică ești cetățean (membru sau nu de partid), în magazin sau la ghișeu ești client, la școală ești elev, la spital ești bolnav (în ambele aceste cazuri, fiind contribuabil, ai drepturi), cînd faci sport ești membru al echipei tale – creștinismul rămîne destinat Bisericii și nu are a se amesteca în alte spații sociale. În America, dimpotrivă, mi se pare că oamenii caută mai degrabă coerența și continuitatea, creștinii americani caută să fie creștini oriunde în societate. Cel puțin deocamdată...
Anul acesta, americanii sînt chemați să aleagă președintele Statelor Unite. Sigur că la urne vor merge toți cetățenii, dar creștinii sînt, cel puțin din perspectiva acestor rînduri, cei mai interesanți. În America, idealul creștinismului integral despre care vorbesc îl face pe creștin să-și definească opțiunile de vot politic din perspectiva valorilor creștine și nu din perspectiva valorilor politice laice, cum sîntem îndemnați să facem și chiar facem noi, europenii. În America, creștinii, grupați în denominațiuni diferite, sînt o forță electorală anume prin asta: că sînt creștini grupați, care se exprimă la vot în numele acestor grupări. Ei bine, alegerile din 2024 vor pune serioase probleme creștinilor americani, căci le pun la mare încercare ambiția creștinismului integral.
Și acum creștinii americani vor avea de ales între exponenții celor două „armate ideologice” care se confruntă în „războiul cultural” de decenii: progresiștii și conservatorii. Dar dacă cei doi candidați vor fi Joe Biden și Donald Trump, cum se prefigurează, alegerea va fi dificilă cu adevărat. Primul, progresist, este un catolic defect, corupt din cîte se pare, promotor al unor politici care subminează viziunea creștinilor americani asupra lumii și vieții, precum căsătoria homosexuală (legalizată deja), avortul sau contracepția. Al doilea, conservator, este un egoman iresponsabil și mincinos, cu o viață scandalos de necreștină, care a sfîrșit primul său mandat de președinte al Americii subminînd însuși fundamentul constituțional al Statelor Unite numai ca să nu piardă puterea, fapte pentru care este destul de probabil să fie condamnat. Ambii candidați cad cel mai indulgent examen după criteriile moralei creștine.
Astfel, provocarea majoră a anului 2024 pentru creștinul american este că va fi dificil să mai vrea să fie creștin integral. Așa se face că creștinii sînt acum divizați, de nu chiar antagonizați după cum răspund acestei dificultăți. Unii valorizează mai mult justiția socială și economică, solidaritatea cu săracii și perdanții, fără să aibă vreo problemă cu ideologia LGBT+, avortul sau eutanasia, după cum alții favorizează opoziția la ideologia LGBT+, la contracepție și la avort, ignorînd, ca și cum ar fi necreștine („comuniste”), ideile de egalitate socială și justiție economică. Sigur că intervin zeci de nuanțe în argumentele care conving pe diferiți creștini americani să aibă aceste diferite opțiuni. Dar adevărul este că creștinismul înseamnă toate acestea împreună: și opoziție la căsătoria homosexuală, dar și solidaritate cu năpăstuiții soartei, și generozitate față de emigranți, dar și opoziție la sexualizarea educației, și împărtășirea idealului justiției sociale, dar și opoziția la avort. Numai că unui creștin american îi este, de-acum, imposibil să își mai ghideze opțiunea electorală după proiectul unui creștinism integral. Nu e de mirare că mulți atei sau, în orice caz, necreștini americani îi ironizează pe cei care afirmă credința lor în Hristos folosind metafora creștinismului ca meniu: ai meniul atitudinilor creștine și fiecare alege, în 2024, ce-i place.
Zaharia S. Cotoi este avocat și realizator al emisiunii Europa Christiana la postul Trinitas TV.
