Aventura lecturii în compania Virginiei Woolf

Publicat în Dilema Veche nr. 1021 din 2 noiembrie – 8 noiembrie 2023
image

Cu ani în urmă (și pentru destul de mult timp), am susținut în „revista noastră” o rubrică intitulată „Turn înclinat“. Titlul sugera un soi de condescendență fragilă, evident inspirată de arhicunoscuta siluetă a clopotniței din Pisa, mereu capabilă să evite colapsul, în pofida unei aplecări care pare să stimuleze fatal atracția gravitațională. Am regăsit această expresie într-unul dintre eseurile Virginiei Woolf, traduse de curînd cu impecabilul meșteșug al Monicăi Pillat (Aventura lecturii. Eseuri alese, Editura Spandugino, 2023). Pentru autoarea engleză, metafora turnului înclinat trimite la tranziția de la literatura aristocratică, închisă în clase sociale etanșe și rezervată rarefiatului public educat, către o literatură angajată, anxioasă, prin care romancierii veacului XX s-au văzut forțați (de războaie, dictaturi & revoluții) să-și reinventeze umanitatea, deodată cu o conștiință civică mai degrabă tragică. 

Prima culegere românească de eseuri datorate Virginiei Woolf a fost tălmăcită de Petru Creția și a apărut în 1972. După patru decenii, Monica Pillat a retradus trei dintre opțiunile lui Creția, completîndu-le cu o serie de texte inedite, selectate din ediția completă a eseurilor, în patru volume, concepută în 1966 de către soțul scriitoarei, cel care-i publicase și antumele la casa lui editorială londoneză. Lectura acestor medalioane filosofice – inițial apărute în presa culturală britanică din anii interbelici (sau chiar citite la radio) – ne dezvăluie o artă poetică măiastră, un rafinament stilistic demn de Henry James, o acuitate intelectuală apropiată de eseistica lui Marguerite Yourcenar și (pentru noi, ca est-europeni) o intimidantă familiaritate cu imensitatea literaturii engleze, de la elisabetani pînă la titanii veacului al XIX-lea. 

Virginia Woolf, o prozatoare „feministă” al cărei portret stă astăzi în galeria absolvenților iluștri de la Kings College London, s-a bucurat după moarte de o continuă celebrare publică, măsurată prin statui, ecranizări, colocvii critice și biografii, așa că te poți întreba dacă respectiva clasicizare nu i-a rărit, pînă la dispariție, cititorii propriu-ziși. Tocmai de aceea merită să o redescoperim, nu ca pe un monstru sacru dintr-un canon intangibil, ci ca pe o uluitoare povestitoare a imaginarului modern, pe care-l pune în scenă cu acel inimitabil amestec britanic de (auto)ironie, observație critică dezvrăjită și erudiție deloc pedantă, cu arome de ceai portocaliu și clinchet de porțelan nobil. 

Autoarea lui Orlando și a Călătoriei în larg a continuat să locuiască mental în verticalul turn de fildeș al elitei formate în epoca de glorie a imperiului britanic: oricît s-ar fi „aplecat” asupra Timpurilor Noi și oricît de impetuoasă a fost dorința ei de a renova tehnicile romanești, ea rămîne adorabil reacționară, adică fidelă ethos-ului cavaleresc definitoriu pentru o presupus nemuritoare Merry England. Contemporană cu Proust, ea îi seamănă și ca stil de viață: nu poți capta fluxul conștiinței decît într-o ambianță sibarită, profitînd de lumea elevată a celor care au deopotrivă răgazul și resursele unor „ocupații” contemplative. Poate că sinuciderea romancierei, la numai 59 de ani, în 1941, a fost nu atît reflexul unui sindrom bipolar (atribuit post mortem de către exegeții săi cu marote psihiatrice), cît protestul inefabil al unui spirit superior, care nu se lasă îngropat de viu în detestabil-iraționala „eră a maselor”. Sub bombele incendiare prăvălite de Luftwaffe asupra Londrei, Virginia Woolf se va fi simțit, asemenea lui Stefan Zweig, în ipostaza ultimului sacerdot al unei religii muribunde. Iată, bunăoară, concludentul ultim paragraf al eseului „Cum ar trebui să citim o carte?“: „Uneori îmi închipui, cel puțin, că atunci cînd va sosi Judecata de Apoi și cînd marii cuceritori, oamenii legii și politicienii vor veni să-și primească răsplata – coroanele, laurii, numele gravate pentru totdeauna în marmura nepieritoare – Atotputernicul se va întoarce către Petru și va spune, nu fără o anume invidie, văzîndu-ne cum ne înfățișăm cu cărțile sub braț: «Iată, aceștia nu au nevoie de nici o răsplată. Aici nu avem nimic să le dăm. Lor le-a fost drag să citească»”.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Cine a transformat România într-o țară de asistați social
România ocupă locul al doilea în Europa la numărul de persoane inactive în câmpul muncii. Dintre acestea, aproape un milion și jumătate ar putea să-și găsească un job, dar nu vor. Sau, după cum spun unii sociologi, ar vrea, dar acești oameni nu sunt încurajați de autorități.
image
Un bărbat a păstrat ani de zile o piatră crezând că este aur. S-a dovedit că aceasta este mult mai valoroasă
În 2015, David Hole făcea o cercetare în Parcul Regional Maryborough, în apropiere de Melbourne, Australia. Înarmat cu un detector de metale, el a descoperit ceva ieșit din comun - o piatră roșiatică foarte grea, care se afla în niște argilă galbenă.
image
Litoralul românesc, tărâmul uraganelor. Un expert estimează că fenomenele extreme din Marea Neagră vor fi tot mai dese EXCLUSIV
Profesorul universitar Eugen Rusu estimează că litoralul românesc va fi lovit în următorii ani de valuri cu o înălțime de 10 metri și vânturi ce vor atinge viteze de 130 de kilometri pe oră.

HIstoria.ro

image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane