Cîteva note despre agapa creștină

Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
image

Iisus Hristos nu le-a lăsat discipolilor Săi nimic în scris: nu știm ce va fi „notat” cu degetul, pe nisip, în clipa relatată de Sf. Ioan Evanghelistul. El a anunțat și ilustrat prin propria viață un Nou Legămînt între Dumnezeu și oameni, dar nu a elaborat o doctrină proprie și nici vreo instituție religioasă formală. Învățătura Sa este pe deplin ancorată în tradiția profetică iudaică, încărcată de tensiunea ascendentă a făgăduinței mesianice. Singurul semn specific, descins din tradiția pascală a Exodului vechi-testamentar, a fost Cina cea de Taină (Luca 22, 7-13), devenită prilej de reunire a ucenicilor îndemnați să perpetueze „în amintirea Sa” noutatea absolută a prefacerii pîinii și vinului în trupul și sîngele Mielului lui Dumnezeu, „care ridică păcatul lumii”. Nu ne miră, prin urmare, faptul că axul vieții liturgice și comunitare a rămas, pînă în ziua de azi, celebrarea Euharistiei, grație căreia lumina Zilei a Opta inundă orice „casă a Domnului”. În chip nevăzut și fundamental, Biserica (he ekklesia) desemnează spațiul privat, ferit de ochii și urechile profane, care găzduiește adunarea a măcar „doi sau trei” creștini, „în numele” Învățătorului lor divin. 

Dimensiunea „mistică” a reuniunilor paleocreștine – și rumorile superficiale legate de împărtășirea ucenicilor cu trupul și sîngele Domnului – explică atît faptul că romanii politeiști i-au acuzat pe aceștia de antropofagie, cît și integrarea în liturghia euharistică a unui preambul „exoteric”, dincolo de care catehumenii (deci candidații la Botez, abonați la un traseu inițiatic de trei ani) erau invitați să părăsească lăcașul de cult. În Evanghelia după Marcu apare adesea imaginea Stăpînului Casei, așa cum în Păstorul lui Hermas (text compus pe la 150 d.Hr.), Biserica se înfățișează sub chipul unei distinse matroane care „citește o cărțulie”. Cu cît urcăm spre originile creștinismului, constatăm că ceea ce mult mai tîrziu avea să ia forma sofisticată a catedralelor, a corpusurilor dogmatice și canonice și a unor întregi biblioteci de hermeneutică biblică nu face decît să mascheze viața simplu-domestică a primelor comunități, unde se citeau Scripturile și se petrecea „frîngerea pîinii” (fractio panis). O frescă din catacomba sfinților Marcelin și Petru (Roma, secolul IV) ne prezintă dejunul euharistic: doar patru „comeseni”, așezați la o masă semicirculară, pe care tronează o pîine însemnată cu semnul crucii, în prezența unei femei în picioare, care pare să le servească vinul. Orice asemenea întrunire intimă și convivială constituia de facto Biserica, după cum ne spune și capitolul 16 al Epistolei către romani: adunarea unor oameni liberi, iluminați de Vestea cea Bună, dincolo de orice deosebire de neam, sex sau stare socială. Casa unde se consumă Cina Domnului adăpostește între zidurile sale o familie spirituală refugiată la granița timpului istoric. 

Am avut numeroase ocazii de a trăi creștinismul în cheia acestei vocații agapice. La mînăstirea Stavropoleos, alături de Pr. Iustin Marchiș, într-o atmosferă stilată și exigentă, care-l evoca indirect pe Horia Bernea. La schitul Darvari, împreună cu colegii de la Editura Anastasia și alături de regretata Regină Ana. La Colegiul Capranica de la Roma, unde am dialogat cu Giulio Andreotti despre unitatea Bisericilor. La parohia Sf. Ilie Gorgani, alături de vechi prieteni de credință și scris, dar și în felurite eparhii românești, unde m-am bucurat de ospitalitatea anumitor ierarhi deloc speriați de vecinătatea intelectualilor mireni. Duminica trecută, proaspăt instalat într-o casă din muscelele Făgărașilor, după Sf. Liturghie am luat parte (ca prefață pentru Postul Crăciunului) la o pomenire făcută de epitropul nostru, un uriaș cioban, pentru socrul său decedat. Peste o sută de enoriași au primit colivă, pîine, cîte o cutie de chibrituri, înainte de a se înfrupta dintr-o tochitură de oaie gătită la tuci și udată cu țuică gălbuie, extrasă din butoi de dud. Într-o neverosimil însorită zi de noiembrie, la lungi mese din lemn de brad, comuniunea cu ai mei „consăteni” mi-a creat sentimentul unei senine fraternități atemporale, de parcă am fi fost cu toții părtașii banchetului eshatologic. Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.