Plînsul și mîngîierea

Publicat în Dilema Veche nr. 1016 din 28 septembrie – 4 octombrie 2023
image

În peisajul fericirilor evanghelice, unele se referă în mod limpede la virtuți, de pildă, la curăția inimii, la smerenie sau la blîndețe, iar altele la o condiție de lipsă și suferință, corelînd într-un fel paradoxal „golul” de aici cu „plinătatea” de dincolo sau, mai bine spus, cu cea făgăduită. Prima lectură a acestora din urmă, „fericiți cei ce plîng” ori „fericiți veți fi cînd vă vor prigoni”, se îndreaptă instinctiv spre o relație de compensație sau de răscumpărare eshatologică a nedreptății de pe pămînt. Numai că, așa cum știm, fericirile din Predica de pe munte nu sînt exclusiv cele ale vieții viitoare, ci făgăduințe care se împlinesc prin Hristos încă de pe pămînt, ca o pregustare a ceea ce va fi deplin cînd limitele acestei lumi nu vor mai exista. Prin urmare, plînsul și alte forme de suferință pe care Iisus însuși le numește, prevestind martiriul celor care îl vor urma, ar trebui să aibă un sens manifest în viața de aici, chiar dacă greu de înțeles din afara orizontului credinței. Dificultatea de a privi suferința și de a o trăi ca pe o condiție pregătitoare sau efectivă a unei stări de grație nu o avem doar cei de azi, învățați să îndepărtăm imediat durerea. Un text al Sfîntului Grigorie al Nyssei arată cum încă de foarte demult astfel de fericiri erau răstălmăcite și „luate în rîs”. Motivul de profunzime este că ele, mai mult decît altele, pun în criză înțelegerea naturală sau, mai bine spus, obișnuită, potrivit căreia între suferință și fericire nu poate fi comună măsură. 

Ieșirea din acest blocaj presupune, ca întotdeauna, convenirea asupra sensului cuvintelor: în ce orizont ne aflăm cînd vorbim despre fericirea celor ce plîng, de pildă? Cu siguranță, nu al fericirii ca desfătare de bunătățile lumii, în înțelesul lor cel mai autentic. Ci al unei condiții spirituale, care prin experiența însăși, dureroasă, a absenței binelui are acces la binele care, doar el, poate dărui fericirea veșnică. În aceste situații, deloc ipotetice, întrucît au fost confirmate de-a lungul secolelor de numeroase mărturii, nu avem de-a face numai cu tensiunea dintre două stări contrare, ci mai ales cu transfigurarea lor prin credință, care nu anulează concretețea sensibilă a plînsului sau durerea incomunicabilă a cărnii, însă le însoțește într-un fel propriu omului și totodată mai presus de el, cu o conștiință a prezenței lui Dumnezeu mereu eficace, consolatoare, izbăvitoare. Cînd Hristos le spunea toate acestea celor ce se adunaseră în jurul lui, mulți dintre ei suferinzi trupește, săraci și oropsiți, El săvîrșise și urma să mai săvîrșească vindecări mîngîietoare. Atingîndu-i cu mîinile sale dumnezeiești, le ștergea lacrimile, așa cum vestiseră marii profeți ai lui Israel, și le restaura demnitatea. Astfel, Dumnezeu venea El însuși să tămăduiască durerile și să asume suferința. Or această prezență a Sa prin Întrupare e împlinirea cea mai concretă cu putință a făgăduinței că plînsul va fi mîngîiat și că prigoana pentru credință va primi cunună în ceruri. De aici se cuvine să pornim ca să nu ratăm înțelesul. Pentru că fericirile sînt paradoxuri pe care viața în credință le manifestă cu puterea greu de contrazis a experienței. 

Ne putem aștepta ca nu orice lamentație, insatisfacție sau emoție negativă să aibă parte de făgăduința mîngîierii divine, deși nimeni nu poate pune limite acesteia. Însă există un plîns al pocăinței, al celui care, după cum scria Sfîntul Grigorie al Nyssei, „a ajuns la simțirea răului” și își regretă păcatul, sau o năzuință dureroasă după harul pierdut, așa cum vedem la Sfîntul Siluan Athonitul: plînsul ca manifestare sensibilă a conștiinței absenței binelui spiritual. Aceste lacrimi devin atingere tămăduitoare în chiar experiența suferinței, a vulnerabilității și a lipsei. Un astfel de plîns al credinței e o chemare a prezenței lui Dumnezeu, care nu va fi refuzată, survenind uneori în cel mai neașteptat chip. Mîngîierea divină nu e neapărat un răspuns la întrebarea „De ce există suferință?“, ci, cum nota undeva părintele Stăniloae, e ca „adierea aerului de la țărmul de dincolo de mare, aer care ne duce într-acolo”...

Bogdan Tătaru-Cazaban este preot și cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2023).

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.