Potențialul satului, între subzistență și supraviețuire

Publicat în Dilema Veche nr. 1013 din 7 – 13 septembrie 2023
Theodor Pallady jpeg

Presupus „lovinescian”, am fost mereu indispus de inerția curentelor intelectuale paseiste, cu toate etichetele lor (poporanism, narodnicism, gîndirism, legionarism, semănătorism etc). Aveam motive temeinice. Din cauza lor s-a tergiversat necesara occidentalizare a societății românești. Ele au subminat germenii democrației parlamentare (pentru care se luptau candid eroii provinciali ai lui Caragiale). Tot ele au idealizat universul sătesc, socotind că vocația românilor e să scape de „teroarea istoriei” prin refuzul devenirii istorice firești. Știam că lumea țărănească dispărea încă din anii 1930 și că Școala de Sociologie de la București, fondată de Dimitrie Gusti (deodată cu Muzeul Satului), nu făcea decît să constate acest proces inevitabil. Înțelegeam că toate ideologiile antimoderne funcționaseră ca alibi al subdezvoltării, pe care o exaltau artificial, atribuindu-i virtuți din călimară. Și mă enerva, prin anii ’80, cînd eram student, atmosfera calp alegorică a festivalului „Cîntarea României”, în care diformul „folclor nou” omagia tocmai opera comunistă de anihilare a satului românesc autentic, cu bunele și relele sale. Ulterior, am apărat – cu argumente de toate felurile – natura urbană a creștinismului și chemarea lui civilizațională, în opoziție cu „păgînismul” lumii romane prăbușite din cauza invaziilor barbare.

N-am fost suficient de clar în a distinge refuzul ideologiilor ruraliste de ignorarea elementului rural ca realitate antropologică. În fond, mi-am ascuns atracția subconștientă față de geometria atemporală a satului, în care Blaga descifra o formă de „eternitate” imanentă. Asimilam fără să vreau latura pastoral-agrară a poporului nostru cu faimosul și mereu manipulatul „specific național”. Cum să-mi explic altfel prietenia cu Horia Bernea și cu pictorii din grupul Prolog, care promovau un soi de bizantinism vernacular, epurat și monastic? Rămîn convins că satul vechi a murit și că parastasul său „conceptual” (ca și singurele forme de „revival” plauzibil) intră în misiunea intelectualilor cu pasiune etnologică: doar ei știu ce s-a pierdut și doar migrația orășenilor sofisticați spre sat mai poate salva ceva (pentru că, lăsați să acționeze fără călăuze, țăranii – de pildă, maramureșeni – se întorc cu bani din Occident și fac ravagii de beton, cu lift exterior). Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice afișează, bunăoară, un bilanț promițător, chit că se ocupă cu precădere de salvarea edificiilor „boierești”  (cule, conace, biserici).

Cu privirea de acum, deplîng rigidul maniheism al dualității sat-oraș. Nu trebuie să fim fie țărani de operetă, fie orășeni cu dispreț față de „balegă”, ci oameni ai cetății democratice postmoderne, care înțeleg avantajele telemuncii în era digitalizării și caută să trăiască din nou curat, în comunități rezonabile și cu alimentație (pe cît posibil) „bio”. Pînă ce se vor umple cu pensionari britanici – inspirați de „reclama” generos datorată actualului Rege Charles –, satele noastre – în primul rînd subcarpatice – mai au o șansă, dacă intelectualitatea autohtonă le redescoperă, le îngrijește și le ajută să se dezvolte decent, în acord cu datele tradiției nealterate. Modelul casei lui Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte poate constitui arhetipul cultural și pedagogic al acestei dorite și posibile renașteri care, dacă chiar dă Dumnezeu să se petreacă, ar contribui esențial la sănătatea (fizică, morală și mentală) a unei societăți schizoide, grav alienate sub povara succesivelor traume totalitare.

Feluriți experți în urbanism, sociologie a migrațiilor și economie ne anunță – de multă vreme – că viitorul omenirii implică mutarea tuturor inșilor activi spre tot mai mari, mai murdare și mai poluate metropole. Se prea poate ca tendințele globale – din anii ’60 pînă la recenta globalizare a Internetului și pandemia COVID-19 – să fi corespuns acestei predicții. Sînt însă convins că scenariul unor orașe ciclopice, cu zeci de milioane de locuitori, ghetouri etnice și criminalitate dezlănțuită, nu (mai) reprezintă o fatalitate, așa cum sînt sigur că, la scara demografică a României, repopularea inteligentă, graduală și creativă a „mediului rural” atîrnă doar de infrastructura rutieră (într-adevăr deficientă, dar în curs de ameliorare). Nu văd aici vreun obtuz anacronism, ci o strategie de supraviețuire, inclusiv spirituală.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic