În 1686, sicilianul Francesco Procopio dei Coltelli a deschis prima cafenea din Paris, Café Procope, locul perfect pentru intelectualii și politicienii din epocă să se întîlnească, să discute, să creeze și să... bea cafea. Bine, poate să guste și cîte un sorbet din cînd în cînd.

Fondatorul localului a avut curaj și viziune cînd s-a decis să deschidă cafeneaua. Pînă atunci cafeaua se vindea pe stradă și nu era deloc o băutură cunoscută. Café Procope a contribuit decisiv la popularizarea licorii cu iz profund oriental în capitala europeană, iar cafeaua s-a transformat treptat în alegerea preferată a celor mai influenți oameni ai timpurilor. A luat naștere astfel o întreagă cultură a cafenelelor, băutura propriu-zisă trecînd cumva în plan secund.

Sau nu neapărat... dacă este să privim puțin spre domnul Voltaire, despre care legenda (și legenda nu-i fără temei) spune că acesta bea vreo 40 de căni de cafea pe zi. Or fi fost căni mici, de espresso, totuși. Oricum, știm sigur că scriitorul filosof iubea cafeaua și mai știm și că o mixa cu ciocolată, o delicatesă rezervată aristocrației pe atunci. Locul lui preferat: Café Procope. Tratația îl costa destul de mult, dar Iluminismul francez (și) cu cheltuială s-a ținut.

Că tot veni vorba de cheltuială, că așa-i la cafea, vorbele vin, există și o poveste care îl are în centru pe Napoleon Bonaparte, un client fidel al cafenelei amintite. Odată, după ce și-a savurat cafeaua la Café Procope, Napoleon a fost pus în dificultate cînd a trebuit să achite nota de plată. Nu avea bani la el. Dar a avut o strategie, ca (aproape) întotdeauna. Și-a lasat pălăria gaj pînă avea să se reîntoarcă să plătească.

O pălărie de-ale lui Napoleon (poate chiar acea pălărie) este expusă astăzi în incinta restaurantului Le Procope (cafeneaua s-a transformat în restaurant între timp). Tot acolo se află și biroul de marmură al lui Voltaire.

Altfel, cînd Benjamin Franklin și Thomas Jefferson treceau prin Paris nu ratau sub nici un chip o cafea la Procope.

Americano sau café au lait? Ce or fi preferat?

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: Le Procope (wikimedia commons)