Voi de-a ce vă jucați cînd sînteți copii?

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Competența über alles jpeg

Vă aduceți aminte, desigur, fabuloasa înșiruire de jocuri pe care le asociază Rabelais, în Gargantua și Pantagruel, banchetului, cînd după ospăț și taifas, înainte de un alt rînd vîrtos de benchetuială și de somn, mesenii jucau „culoare, / protos, țacă sau panțarola, / maslă bătătoare… poștalionul, / de-a prinselea, / de-a mîța oarbă, / de-a prîsnelul, / de-a baba-oarba, / de-a lăcusta, / de-a cîrja, / fața, / în bumbi, / ala-bala…“ (în traducerea Ilenei și a lui Romulus Vulpescu). Vă este poate cunoscut și Homo ludens al lui Huizinga, prefațat în ediția Humanitas de Gabriel Liiceanu, care amintește că tabloul lui Bruegel, celebrul Jocuri de copii, este o replică plastică aproape fidelă a jocurilor lui Rabelais, specialiștii identificînd în spațiul tîrgului care constituie decorul șaptezeci și opt de jocuri. Experiențele ludice ale copiilor sînt, așa cum explică Liiceanu și simplific eu barbar aici, pe de o parte o denunțare a gravității, ele repetînd anticipativ actualitatea adulților, dar sînt și o „garanție palpabilă și întreținere constantă a reflexului libertății“. Huizinga însuși, apoi, făcînd o succintă sinteză a funcțiilor jocului, amintește printre acestea și „spiritul de imitație congenital“, și funcția de „exercițiu pregătitor în vederea activității serioase“ pe care o presupune viața, dar și satisfacerea „nevoii de destindere“.

Cînd discut cu clasele de-a noua despre joc, avînd ca scenariu al unei unități întregi de studiu urmărirea metamorfozelor pe care le presupune trecerea acestei activități prin cele trei diateze verbale, de la a te juca la a juca și apoi la a fi jucat, am de fiecare dată curiozitatea să solicit elevilor să identifice, atît în secvența din Gargantua și Pantagruel, dar și în tabloul lui Bruegel și apoi în alte texte pe care le luăm în discuție, notabil fiind pentru demers articolul lui Cărtărescu, „Pururi tînăr înfășurat în pixeli“, să identifice, așadar, jocuri care le sînt cunoscute. Din experiența personală, din lecturi, din poveștile familiei. Firește, sînt foarte apropiați de realitatea virtuală, jocurile pe calculator sau pe consolele lor sînt cele care ocupă mult din spațiul lor vital, dar unele dintre cele propuse de Rabelais sau dintre cele din tabloul lui Bruegel le sînt cunoscute cel puțin din auzite. Cine nu a auzit de baba-oarba, de de-a prinselea sau de cerc? Altele le sînt total necunoscute, le stîrnesc amuzamentul, uneori curiozitatea. Îi pun, desigur, să îmi spună și alte jocuri pe care le practică ei, dar cu excepția diverselor titluri de jocuri PC, care de fapt intră toate în aceeași categorie, nu m-au surprins vreodată cu ceva ieșit din comun. Copiii din universul meu repetă, în privința jocurilor de grup sau individuale, cam aceleași experiențe care îmi erau cunoscute și mie. Mai un fotbal, mai o miuță, mai o ascunselea.

Deunăzi, povesteam însă cu o prietenă, Monica Halaszi, profesoară la rîndul ei, care a și notat pe Facebook o experiență prin care a trecut recent. Trecînd în revistă jocurile copilăriei ei, își amintește că primele jocuri erau „de-a tata și de-a mama“, cu copiii pe uliță, de-a „magazinul“, cu vînzarea și cumpărarea de produse, simbolizate de firișoare de nisip, pietricele, rămurele și alte mici gadget-uri arhaice găsite prin ogradă, vîndute pe frunze de patlagină, „de-a școala“ și, apoi, își amintește vag Monica, „de-a olimpiada“, în timpul Jocurilor Olimpice de Vară de la Montréal și Moscova. Îmi amintesc și eu cum fierbeam niște fierturi într-o oală la bunici în grădină, pe focul care mistuia toamna rămășițele de după curățarea pămîntului, pe care o consideram ciorbă și apoi ne așezam în jurul unei mese cu scaune din butuci, îmi amintesc jocul de a spitalul, de-a doctorii și pacienții, căci părinții mei lucrau în domeniu. Îmi amintesc bicicleta, tenisul la perete, cu care o înnebuneam pe o vecină, Tanti Ilonco, o doamnă tare de treabă altfel, rămasă singură la bătrînețe, probabil de la prea multe iubiri ale tinereții și maturității.

Monica însă continuă cu o experiență recentă. Ținînd un curs de formare cu colegi din mediul rural mai ales, care lucrează cu copii preșcolari și din clase primare, și discutînd cu ei despre acești copii, care provin din medii adesea defavorizate, a aflat că cele mai noi jocuri ale acestora sînt unele ca „de-a mersul în Spania“, „de-a mersul cu caii după lemne la pădure“ sau, culmea tristeții, „de-a pușcăria“. Cum comenta cineva, asta cu pușcăria întrece imaginarul, toate fiind, în fapt, scenarii ale supraviețuirii. E lesne de înțeles de unde sînt inspirate aceste jocuri, din realitățile imediate care îi înconjoară pe acești copii. Undeva, într-o școală din Bistrița, recent, un grup de copii se juca „de-a drogurile“, trăgînd pe nas un praf de cretă.

Copiii aceștia nu se joacă „de-a Dumnezeu“, așa cum o făcea admirabil fetița din romanul lui Dan Lungu, atunci cînd privea de pe acoperișul blocului mișcările oamenilor de jos, în timp ce tînjea după afecțiunea mamei sale plecate în Spania la muncă. Puțini se ridică la acest nivel al plutirii pe deasupra tuturor lucrurilor, rămînînd în același timp și copii, ancorați și în suferințele cotidianului. Majoritatea rămîn doar aici, jos, în spațiul căutării soluțiilor de supraviețuire în pușcărie sau în tăiatul „pe șest“ de lemne sau în munca departe de casă, uneori cu iz de sclavie.

O privire mai atentă asupra acestui fenomen, în mediile dezavantajate mai ales, dar iată că și în cele nobile de la oraș, ne-ar putea evidenția multe despre ce oferim noi, ca societate, acestor copii care sînt viitorul țării. Te apucă groaza, cînd de fapt ce ar trebui să te apuce este rușinea. Într-o lume în care unii copii se joacă de-a pușcăria, iar alții de-a trasul drogurilor pe nas, nu e de mirare că apoi cîte unul dintre aceștia ajunge la pușcărie sau să lovească cu bolidul de sute de mii de euro, beat și drogat, conducînd cu 250 km/oră, mașina unui tată de alți doi copii și să-l strivească. Sigur, ce spun aici e un truism de bun-simț. Dar cei care au puterea în mîini chiar ar trebui să se rușineze. Ar putea începe de acolo, de jos, cu căutarea mai întîi a soluțiilor prin care mediile dezavantajate să fie aduse la un nivel al decenței traiului și implicit al educației. Sînt convins că un astfel de obiectiv face toți banii. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.