Limbajul Internetului e, cu siguranţă, una dintre cele mai dinamice zone ale comunicării contemporane: noutăţile tehnologice care se răspîndesc rapid aduc cu ele un repertoriu de termeni de specialitate, rapid intraţi în limbajul colocvial. Sursa celor mai multe inovaţii este engleza, dar nu e lipsit de interes ce se întîmplă cu împrumuturile odată preluate: limbile (adică, desigur, vorbitorii lor) le modifică adesea forma şi sensul, în conformitate cu propriile modele şi tendinţe. Frecventatorii spaţiului virtual sînt familiarizaţi, de mai multă vreme, cu noul sens al termenului viral; ceilalţi vorbitori se limitează la definiţia medicală, cuprinsă în dicţionarele curente.
Ca de obicei, unii se indignează şi semnalează inexistenţa sensului informatic în dicţionare. Absenţa din dicţionare nu înseamnă inexistenţa în limbă; există un decalaj inevitabil şi sănătos între intrarea în circulaţie şi intrarea în dicţionar. În DEX, viral trimite către sinonimul virotic, care îi este deci preferat, şi la care apare definiţia „privitor la virus; care se datorează unui virus“. Internetul dovedeşte că sînt foarte multe contexte în care termenul medical viral e intens folosit: se vorbeşte de infecţii virale, agenţi virali, hepatită virală etc. În limbajul Internetului, adjectivul viral (din engl. viral) e, ca mulţi alţi termeni de specialitate, de origine metaforică, ilustrînd chiar polisemia noului vocabular: analogia extinderii rapide, ca într-o epidemie, nu mai are în acest caz semnificaţia negativă şi nici nu se leagă direct de sensurile tehnice ale termenului informatic virus. Glosarele din Internet, wikipedia şi alte numeroase surse indică drept sintagmă de origine viral video şi ca formulă deja impusă viral marketing; în română, corespondentele lor sînt, desigur, video viral („Un video viral i-a adus unui norvegian o probă la o echipă din NFL“, mediafax.ro) şi marketing viral („Marketingul viral a apărut ca o nevoie firească de diversificare a modului în care este transmis mesajul publicitar astăzi“, ro.wikipedia.com). Inovaţia lexicală e destul de recentă, din ultimele decenii, răspîndirea ei fiind legată de popularitatea reţelelor de socializare şi a site-urilor care oferă filmuleţe.
Mai interesante sînt extinderile uzului actual: în primul rînd, viral e tot mai mult folosit în română ca substantiv; substantivizarea pare a fi chiar mai puternică decît în engleză: „Acesta nu este un viral, nu este nici reclamă mascată la vreun produs“ (stirileprotv.ro); „Un viral mai vechi a devenit iar popular, adunînd peste 500 de mii de vizualizări în mai puţin de o săptămînă“ (rtv.net); „Viralul sfîrşitului de an! Reacţia unui tată cînd primeşte cadou bilete la meci de la fiul lui este epică! (cancan.ro). De altfel, asocierea lui viral cu un interval de timp a devenit deja un clişeu: „viralul zilei“ (fmylife.ro), „viralul săptămînii“ (stirileprotv.ro), „viralul de vineri“ (refresh.ro) etc. Pluralul substantivului oscilează între -e (desinenţa adjectivului) şi -uri (marcă tipic substantivală); mai frecventă e forma virale – „viralele anului 2012“ (evz.ro), dar nu e rară nici forma viraluri – „viralurile, o formă de profit?“ (forums.webcentral.ro); oscilaţia apare chiar pe aceeaşi pagină: „Viralurile României“ (titlu) – „Aceste virale s-au descărcat în peste 13.000 de exemplare“ (ad-brandz.com).
Se poate vorbi şi de o lărgire semantică a termenului? Deocamdată, el se foloseşte pentru diferite tipuri de mesaje, predominant vizuale – „fotografia emoţionantă devenită virală“ (realitatea.net); „Prima fotografie a lui Obama după victorie, virală în 22 de minute“ (romanialibera.ro); „Un caz de pictură virală“ (romlit.ro) – dar şi pentru texte – „Un nou text viral, legat de criza economică actuală“ (danutm.wordpress.com). Rămîne constantă referirea la mediul de răspîndire, pe care o păstrează şi verbul a viraliza şi numele de acţiune viralizare: „De-a lungul timpului, am discutat cu mai mulţi bloggeri despre viralizarea conţinutului pe care îl produc. Sigur, există şi conţinut de calitate care se viralizează, dar e net inferior balastului“ (tvdece.ro); „blog-urile sînt astăzi un adevărat «focar» de viralizare a gîndirii“ (observatorcultural.ro). Un indiciu pentru lărgirea semantică a adjectivului viral este folosirea sa calificativă, gradabilă, mai puţin riguroasă decît cea descriptiv-clasificatoare: „cele mai virale 12 articole din 2012“ (Wall-Street.ro); Studiile arată că cele mai virale articole sînt acelea în care este prezentată o listă“ (infoprenoriat.com). Apariţia sensului calificativ, mai vag şi cu evoluţii imprevizibile, a fost surprinsă de o formulă ironică: „aceste «cele mai virale virale» din România“ (blog.standout.ro).
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).
