Taaaaareeeeeee!!!!!!

Publicat în Dilema Veche nr. 831 din 23 - 29 ianuarie 2020
Taaaaareeeeeee!!!!!! jpeg

Acum vreo cinci ani, cîțiva tineri au deschis un restaurant sub fereastra mea. O terasă amenajată cu stil în jurul unei construcții care adăpostea, la rîndul ei, o altă sală de mese și bucătăria. Design agreabil, binevenită vegetație, curat, lume spălată. De la bun început i-am simpatizat pe acești antreprenori. Vorbeau politicos, dovedeau bun gust și, mai ales, păreau deschiși către o bună relație cu vecinii. Totul s-a stricat, însă, cînd băieții și fetele de acolo și-au instalat boxele.

În timpul sezonului outdoor, aproape în fiecare seară, muzica de pe terasă nu mă lasă să fac nimic în propria mea casă. Într-o seară, am fost pur și simplu nevoit să plec de acasă din cauza lor. O vecină de bloc mi-a mărturisit, la rîndul ei, că avea o mătușă în vizită și nu au putut sta de vorbă din cauza muzicii. Au ieșit și ele pe stradă. Pur și simplu, eram agresați sonor în propriile case. Uneori, boxele duduiau și cînd afară ploua sau de dimineață de la 10, cînd terasa nu era deschisă. Primul lucrător care deschidea localul avea ca primă grijă să simtă în plex muzica, abia apoi se apuca de spălat pahare, întins mese și preparat meniul. Cu proprietarii localului nu m-am putut înțelege. Pentru ei, apelul meu să dea muzica mai încet echivala cu apelul de a le închide restaurantul. Degeaba le‑am explicat că nu vreau să închidă, vreau să dea muzica mai încet. Totuși, una e să închizi, alta e să dai mai încet. În mintea lor, terasă fără muzică tare nu se poate.

 Am început un lung „război de uzură“, cu un singur obiectiv strategic: să dea muzica mai încet. Atît. Vi se pare puțin? Ei bine, la cît efort am depus (memorii, audiențe, apeluri nenumărate la Poliție în toiul nopții etc.) și la cîte instituții implic (Primărie, Poliția Locală, Poliția „centrală“ etc.), vă spun că este o treabă foarte dificilă să faci pe cineva să dea muzica mai încet. Dar nu despre ridicolul forțelor de ordine incapabile să protejeze cetățeanul vreau să vorbesc aici  („Ce să facem, domnule? Nici nu vorbesc cu noi, ne dau datele firmei, noi facem procesul-verbal de amendă și ei nici nu dau muzica mai încet să ne înțelegem, ne fac semn să scriem amenda mai repede, că nu ne putem auzi cu ei la cît de tare țin muzica“ – îmi spune, frustrat, un polițist pe care l-am chemat de atît de multe ori într-o seară, că aproape ne împrieteniserăm) și nici despre nesimțirea inocentă, politicoasă, a unuia care nu înțelege de ce nu suporți muzica lui, care e frumoasă („Haideți, domnule, că nu sînt manele, voiați manele?“, am fost la un moment dat întrebat de proprietarii localului, de parcă genul muzical era problema mea). Nici despre gîndirea stranie a patronilor de sub fereastra mea, care echivalează succesul afacerii cu decibelii emiși. Le‑am dat adesea exemplul altor terase din cartierul nostru care au succes comercial colosal și, cînd treci prin dreptul lor, nu se aude nimic. N-ai ce-i face unuia care e convins că poate face bani doar dacă muzica se aude tare. De altfel, acum un an și jumătate, terasa s-a închis. N-au închis-o autoritățile ca să protejeze cetățenii, că doar nu sîntem în absurda și abuziva Elveție ori în aberanta Americă sau în nazista Germanie! Noi sîntem în România oamenilor normali, liberi și stăpîni pe soarta lor, unde autoritatea pusă în fața unui scandalagiu este absolut neputincioasă, iar dreptul de a pune muzică tare pînă se despică cerul este cu adevărat inviolabil. A închis-o în cele din urmă „mîna invizibilă“: falimentul. Dar, după ce această terasă a dispărut (aștept cu emoție să văd ce vor să facă noii proprietari, care o amenajează încet-încet), constat că zona mea nu a devenit neapărat mai liniștită. Zgomotele orașului se aud tot mai tare. Așa că, dincolo de speța mea rezolvată pînă la urmă de soartă, mi se pare cu mult mai interesant să discutăm despre atașamentul lumii de azi față de volumul sonor.

Sigur că civilizația noastră produce din ce în ce mai multe gunoaie. Gunoiul sonor este o formă de gunoi. Precizez imediat, gunoiul sonor nu este o anumită muzică, ci o muzică ascultată atît de tare încît disturbă pe cineva care nu o ascultă. Gunoi sonor poate fi și a IX-a de Beethoven (probabil cea mai bună muzică scrisă vreodată), dacă este ascultată la limita spargerii geamurilor, căci de la un punct încolo chiar și muzica cea mai bună devine zgomot agresiv. Cînd și de ce anume a ajuns să ne placă volumul asurzitor, mi-e greu să-mi dau seama.

Evident, progresul tehnologiilor audio a făcut posibil acest nesfîrșit derapaj. În primele decenii ale veacului trecut încă, George Bernard Shaw spunea că, dacă ar mai avea o viață, și-ar dedica-o luptei cu oamenii care pun muzica tare. Cert este că, de la un moment dat încoace, o bună audiție muzicală a devenit sinonimă cu o audiție la volume aproape asurzitoare. Cînd mergi astăzi la o petrecere (pe terasa de lîngă dormitorul meu li se spunea „evenimente“), a te bucura de muzică presupune un volum care despică cerul din boxe așezate în zigurate mai înalte decît un stat de om. De asemenea, cînd cineva vrea să demostreze calitățile unei instalații audio de care e mîndru, o dă tare de te izbește de pereții camerei. De ce? Este ca și cum calitatea sunetului emis de o instalație hi-fi se dovedește doar în decibeli asurzitori. Totuși, chiar nimic n‑a mai rămas din less is more?

Muzicienii știu bine că ceea ce era fortissimo în vremea lui Beethoven a devenit mezzoforte azi. Mijloacele de amplificare, care ating astăzi performanțe uluitoare, ne vor face să fim tot mai tari de ureche și să avem nevoie de tot mai mulți decibeli ca să putem înțelege ceva din muzică. Am, rapid, două explicații pentru această tristă evoluție. Prima ține de context. Civilizația noastră este tot mai zgomotoasă, prin urmare muzica nu are încotro decît să se audă tot mai tare, dacă vrea să se audă. Muzica, așadar, intră în concurență cu toate celelalte zgomote. Nimeni nu mai face liniște ca să asculte muzică, așa că muzica trebuie să se impună ea, deasupra tuturor zgomotelor, ca să se audă. A doua ține de o anumită evoluție a omului modern. În fond, avem tot mai puține lucruri să ne spunem unii altora, așa că muzica este cu atît mai asurzitoare cu cît tăcerile noastre sînt mai adînci. Succesul colosal al „cluburilor“, în care conversația este imposibilă, iar comunicarea se face urlînd la urechea celuilalt cîteva vorbe, este elocvent. Dar nu e nevoie să mergi în club ca să-ți dai seama că oamenii sînt nevoiți că vorbească tare. Mergi pe stradă, în metrou, în tramvai, în birouri. Lumea noastră „open space“ este o lume tot mai zgomotoasă.

Dar cea mai cumplită consecință a acestui fenomen de asurzire prin volume tot mai ridicate este pierderea capacității noastre de a mai auzi șoapta. Am surzit la susur, la murmur, la freamăt. Am pierdut, astfel, capacitatea de a percepe unul dintre cele mai bogate și mai subtile niveluri ale realității sonore din jurul nostru.

Vă mărturisesc că m-am luptat pentru dreptul meu de a avea liniște în propria mea casă și cu convingerea că, dacă îi fac pe tinerii antreprenori care au deschis restaurantul de lîngă blocul meu să priceapă cît de binevenit și chiar bănos ar putea fi un volum redus al muzicii pe terasa lor, voi contribui la recuperarea prestigiului sunetelor de volum redus. Într-un faimos episod biblic, Dumnezeu i-a apărut lui Ilie ca un susur după o furtună teribilă și un cutremur enorm. Dacă Ilie nu era pe munte, ci pe blocul meu într-o seară de vară acum cîțiva ani, rata întîlnirea cu Dumnezeu.

De la un timp, mă gîndesc să încep o campanie publică pentru regăsirea liniștii, a tonului coborît, a volumelor mici.  Ar fi, cred, „tare“. Dar nu știu cum să o fac să nu fie prea zgomotoasă.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Tallinn jpg
Estonia se pregătește pentru o eventuală ocupație rusă: vrea să își poată conduce statul din cloud
Tallinn pregătește un sistem prin care serviciile guvernamentale digitale să poată funcționa din afara țării, în cazul unei invazii și al ocupării teritoriului național.
poza operatie(1) jpg
Greșeala care îi poate pune viața în pericol unui pacient înainte de operație. Avertismentul unui chirurg
O intervenție chirurgicală presupune mai mult decât pregătirea pentru internare și efectuarea unor investigații medicale. Deciziile luate înainte de operație pot influența semnificativ siguranța pacientului, riscul de complicații și rezultatul final al tratamentului.
Alice Huang la o cină găzduită de Jensen Huang  Sursa TVBS  jpg
„Honey trap”, arma veche a spionajului care îi poate vulnerabiliza chiar și pe cei mai puternici oameni. De la Mata Hari la scandalul Nvidia
Scandalul din jurul lui Jensen Huang, care a plecat de la conducerea Nvidia după dezvăluirile despre relația cu o femeie suspectată de spionaj pentru China, a readus în atenție o metodă veche de manipulare.
image png
Postul Crăciunului fără carențe nutriționale. Ce să mănânci timp de șase săptămâni pentru a-i asigura organismului proteine, fier și calciu. Recomandările medicilor
Postul Crăciunului presupune șase săptămâni fără carne, ouă și lactate, însă organismul are în continuare nevoie de proteine, vitamine și minerale esențiale. Fasolea, lintea, năutul, semințele, nucile și legumele verzi pot deveni aliați importanți în această perioadă.
Freedom 6 innovative industries batran munca industrie png
România pierde angajații cu experiență. Doar 57% dintre persoanele de peste 55 de ani mai sunt active pe piața muncii
Într-o piață a muncii în care angajatorii reclamă lipsa personalului, o categorie importantă de lucrători rămâne insuficient valorificată. România are una dintre cele mai reduse rate de ocupare în rândul persoanelor de 55–64 de ani din regiune.
Zodia care insala cel mai mult, sursă foto: Pixabay
Zodia care o să-și schimbe complet viața în această lună. Astrele îl ajută să ajungă la liman și să prospere
Luna noiembrie vine cu surprize spectaculoase pentru unii nativi ai zodiacului, însă o singură zodie pare să fie favorizată în mod special de astre. După o perioadă marcată de griji, obstacole, dezamăgiri și decizii dificile, urmează o etapă în care lucrurile încep să se așeze.
copii pixabay jpg
Europa regândește educația în era ecranelor: Suedia revine la manuale, Spania vrea să suspende TikTok. Ce se întâmplă cu elevii din România
În timp ce elevii își pot rezolva temele în câteva secunde cu ajutorul inteligenței artificiale, Suedia revine la manuale și caiete, iar Spania cere suspendarea temporară a TikTok din cauza materialelor cu abuzuri sexuale asupra copiilor.
qwe jpeg
Cum arată enclavele sărăciei, comunele înființate din calcul electoral. Ce spun localnicii despre întoarcerea la comunele-mamă, după două decenii de exod și depopulare
Valul de comune înființate în 2004 a transformat multe comunități rurale în adevărate enclave ale sărăciei, teritorii fantomă din care tinerii au plecat văzând cu ochii. Astăzi, ultimii localnici așteaptă, nepăsători, să vadă ce le mai pregătesc guvernanții de această dată.
casa copii georgia tann jpg
Copiii răpiți și vânduți bogaților și starurilor de cinema. Povestea uneia dintre cele mai șocante rețele de trafic de persoane
Peste 5000 de copii au fost efectiv vânduți ilegal bogătașilor americani și vedetelor de la Hollywood, de președinta unei asociații umanitare, care a transformat suferința extremă în profit. Mulți dintre copii au fost efectiv furați sau luați prin șantaj de la mame prea tinere și sărace.