Străin (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

A început să plouă. E vară şi în Chicago e cald rău şi foarte umed. Sînt pe malul lacului şi mă uit cu invidie la bogătaşii care se plimbă cu bărcile. Stau pe iarbă şi nu am chef să plec, nu e nimic la care să mă întorc: stau într un apartament urît pe care îl împart cu alţi trei români cu care nu am nimic altceva în comun.

La vreo 2 metri de mine este o pistă de biciclete şi role care e deja umedă. Mă trezesc cu o roşcată lîngă mine, a alunecat în curbă. O ajut să se ridice. E pistruiată rău, creaţă şi cu ochi verzi. Îşi cere scuze. Îi zic că nu am mai fost atît de aproape de o îmbrăţişare cu o femeie frumoasă de vreo două luni, aşa că eu ar trebui de fapt să îi mulţumesc.

Rîde un pic nervos, se ridică şi pleacă grăbită. Mă gîndesc că probabil şi eu aş fi făcut la fel în locul ei. Mă simt cam prost. Mai stau vreo 10 minute, pînă cînd sînt ud fleaşcă. Cînd plec, văd un Walkman Sony galben – un model de ultimă generaţie cu un super radio – pe care l-a scăpat din mînă atunci cînd a căzut. Faptul că nici măcar nu s-a întors să îl ia mă cam şochează. Acasă ascult caseta şi sînt iarăşi surprins. Prima melodie este Pergolesi, „Stabat Mater Dolorosa“. O parte din casetă este muzică simfonică religioasă, cealaltă este Jewel – o cîntăreaţă de folk american cu o voce cam tristă.

Mă duc aproape în fiecare zi, pe la aceeaşi oră, în acelaşi loc. Am învăţat aici că sîntem „animals of habits“, aşa că sper să o întîlnesc. Se opreşte lîngă mine. Nu am văzut-o şi sînt în mod neaşteptat cam fericit cînd mă bate pe umăr. Mă întreabă direct dacă o caut pe ea. Îi spun că nu, îmi planificasem o întîlnire cu Jewel, dar acuşi, dacă a venit ea, mă mulţumesc şi cu asta.

Rîde. Are o dantură perfectă. Îi dau Walkman-ul. Se bucură. Mă întreabă dacă vreau să merg cu ea un pic. Îi spun că am văzut cît de repede patinează şi că fizicul meu de atlet olimpic se datorează altor talente şi în nici un caz alergatului.

Rîde iarăşi. Sînt pe val, am reuşit să zic vreo 40-50 de cuvinte în engleză fără să fac nici o greşeală majoră. Îşi dă jos patinele şi îşi pune niște Nike-uri în picioare. Mergem împreună. Mă întreabă o grămadă de lucruri şi nu reuşesc să mă abţin şi o întreb dacă lucrează la serviciul de imigrare. Nu, e avocată.

Trecem pe lîngă o cafenea şi o întreb elegant dacă vrea un snake (şarpe). Se uită la mine ca la avioane. Bineînţeles, am vrut să spun snack (gustărică), dar mi-a ieşit snake. Rîde cu hohote de dată asta.

Continuăm să ne plimbăm pînă cînd începe iarăşi o superploaie. Sîntem amîndoi fleaşcă-fleaşcă, aşa că îmi zice să mergem pînă la ea – că stă foarte aproape. Mă cam şochează invitația, dar sînt mult prea ud ca să pot să gîndesc.

Stă într-o casă în care ar putea lejer să trăiască întreaga mea familie extinsă. Adică vreo 34 de unchi şi mătuşi şi peste 60 de veri. O întreb unde se vînd biletele de intrare în căsoiul ei şi apoi îi spun şi de familion.

Apoi îi mărturisesc că parcă sînt într-un vis cu proşti. Am plecat de cîteva luni din România, după ce mi-am luat-o dur cu multe, incluzînd faptul că eram prea „ţigan“ pentru familia de aristocraţi de Oltenia a fostei mele prietene. Am venit ca un super sărăntoc în State, acuşi sînt doar sărăntoc. Am avut pînă de curînd două slujbe, una de tîmplar/vopsitor în timpul zilei într-una dintre cele mai periculoase zone din Chicago şi alta de paznic într-un garaj de maşini în timpul nopţii şi de curînd lucrez la o filiala IBM. Sînt într-o casă care arată ca un muzeu, cu o femeie frumoasă şi plină de bani căreia i se pare că sînt superhaios.

Îmi dă o chestie să mă şterg cu ea. Întreb ce e chestia aia şi îmi spune că e prosop. E moale, moale, super frumos în mod sigur mama l-ar fi pus în loc de carpeta cu Răpirea din Serai din sufragerie.

Am păstrat e-mail-urile ei. Aşa îşi aminteşte ea dialogul care a urmat.

– Ce eşti tu?

– Străin. Cred că ăsta e cuvîntul care mă defineşte cel mai bine. Tot timpul am fost unul, deşi nu întotdeauna m-am simţit aşa. Sînt o amestecătură de ţigan est-european. Greu să mă simt o parte a ceva. Contează ce sînt?

– Un pic contează, eşti la mine în casă. Eşti creştin?

– Habar nu am ce sînt. Dumnezeu e o chestie care funcţioneză senzaţional în momente de disperare, frică, speranţă – şi cum sînt aici, cred că sînt într-un fel legat de Dumnezeu. Dar dacă asta mă face creştin sau nu, habar nu am.

– Ha, primul filozof ţigan de care dau!

– Filozofia e o metodă bună de a justifica eşecul. Şi voi aici sînteţi teribili în a recunoaşte eşecul. Atîta timp cît sînt îndeajuns de mulţi bani pe masă, la voi nimic altceva nu contează.

– Păi, ce naiba faci aici dacă aşa ne vezi?! Nu e asta o poziţie ipocrită? Nu eşti şi tu aici tot pentru bani?

Am simţit că mă cam rup. Am plecat furios. Am încercat să trîntesc uşa aia mare de la intrare. Avea un mecanism care făcea asta imposibil.

Anja are rădăcini irlandezo-poloneze. Asta aveam să o aflu peste cîteva săptămîni.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.