După meciul cu Serena Williams, Simona Halep a declarat că parcă ar fi lovit-o un tren. Cum sînt sportivii ăştia care seamănă cu trenul şi îi calcă pînă şi pe cei clasaţi pe primul loc?

„Ăştia“ nu sînt, ăştia „este“. Căci este numai una. Este „aceea“. Serena nu e din lumea celorlalte competitoare, ea e venită din spaţiu. Serveşte ca un bărbat şi se mişcă asemenea unui tigru, cîteodată greoi, dar nimicitor cînd îşi lansează proiectilele. Pe teren ai senzaţia că se produce nu doar o sportivă, ci o întreagă galerie de fiinţe – mămica Olympiei, cu mania multor genitoare de a vorbi în exces despre propriul copil, imaginea publică, jucătoarea de culoare reprezentînd un întreg segment de populaţie oricînd în căutare de un port-drapel, şefa de companie, prietena Hollywood-ului, soţia unui geek şi creatoarea de mode care entuziasmează sau oripilează, în funcţie de cît de progresişti sau rasişti sînteţi. Ori poate doar tributari bunului gust. Iată deci trenul şi multele sale vagoane care au lovit o pe Halep. De fapt, Simona era lovită încă înainte de meci. Căci un meci cu Serena nu e doar un meci. E ca şi cum istoria ţi s-ar răsturna în cap, ca un dulap plin de trofee care bufneşte pe tine în vestiar tocmai cînd să te închei la şireturile tenişilor şi te lasă plină de cucuie. Simona s-a pus singură pe calea ferată, hipnotizată de această entitate fără egal pe care obişnuia să o admire de mică şi pe care continuă să o admire în loc să o bată. Halep vrea să o bată, dar îi lipsesc două arme antitanc: the killer instinct, cum ar zice cealaltă, şi capacitatea de a vedea în Serena doar un om şi nu un marţian. Cu Serena, redus la absurd, e ca în bancul cu Radu, karatistul cartierului. Nu se lega nimeni de el pînă cînd a apărut unul care l-a bătut măr pentru că nu ştia că e karatist. În cele două mingi de break care ar fi dus-o la 4-2 în setul decisiv, adică spre victorie, Simona a acţio­nat ca şi cum monstrul sacru din faţa ei nu putea fi răpus decît cu un glonţ de aur. A încercat lovituri perfecte şi au ieşit două „chifle“ la care am oftat greu. În acel meci, culmea, Serena i-a arătat Simonei cum poate fi bătută. Dar aşa e cînd creşti cu cineva. Acel cineva creşte pe spinarea ta. Ei bine, ar fi timpul să o dea jos din cîrcă. Focul la ea, Simona! – cum ar zice Darren.

Foto: adevarul.ro