S-a întîmplat, pur şi simplu, ca substantivul preţiozitate să apară şi să se păstreze în română cu un sens predominant negativ, pe care DEX îl defineşte prin sinonimul afectare şi care este de fapt sensul etimonului său, termenul francez préciosité. Există astăzi o anume asimetrie între polisemia adjectivului preţios (din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso), care are atît un sens pozitiv, „de mare valoare“, cît şi unul negativ, al lipsei de naturaleţe (chiar dacă defectul de atitudine şi comportament nu e dintre cele mai grave, ci provine din calităţi): „de un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate şi de naturaleţe; afectat“ (DEX). Româna a împrumutat din franceză conotaţiile şi sensurile negative ale întregii familii lexicale (influenţate de episodul cultural al Preţioaselor din secolul al XVII-lea, cunoscut mai ales prin titlul piesei lui Molière – Preţioasele ridicole). Şi în engleză adjectivul precious (preluat din vechea franceză) are sensuri atît pozitive („de mare valoare“, „foarte preţuit“), cît şi negative („afectat“); în plus, spre deosebire de franceză, denumirea însuşirii, preciousness, păstrează polisemantismul bazei şi are şi sensuri pozitive.
În româna actuală preţiozitate se foloseşte cu destulă libertate şi imprecizie, cu alte sensuri decît cel din dicţionar. Sensul depreciativ cu care cuvîntul a fost preluat din franceză nu s-a pierdut: „programa «clasei pregătitoare», între preţiozitate, aberaţii şi incompetenţă“ (portal.radioiasi.ro); „este un stil care aminteşte, prin preţiozitate, de maniera în care conversează celebrele personaje ale lui Ion Băieşu, Tanţa şi Costel“ (zf.ro). Au apărut însă destule cazuri de preluare a sensului pozitiv („caracter preţios, valoare“) din engleză, mai ales în paginile comerciale din Internet şi în revistele de modă, care traduc fără multe complexe, grăbit şi neglijent: „Stil şi preţiozitate într-un apartament în alb şi negru“ (fastimo.com); „Preţiozitate spectaculoasă. Foarte în vogă sunt în continuare fundele“ (revistamireasa.ro); „accentuează toate aspectele feminităţii: senzualitate, mister, preţiozitate“ (garbo.ro); „un plus de preţiozitate ţinutei tale cu doar 15 RON“ (fungrup.ro) etc. S-ar putea spune că nu e nimic rău în a completa, prin calc, sensurile unui cuvînt derivat, făcîndu-l să se lege mai direct cu baza sa. Doar că, în acest caz, se renunţă la o specializare cu tradiţie culturală, prin care cuvîntul exprima cu precizie o nuanţă a evaluării, fără a cîştiga ceva util. Sensul pozitiv al lui preţiozitate nu aduce nimic în plus, creînd doar un sinonim în seria valoare, strălucire etc., cuvinte folosite de obicei ca atribute vagi şi ornamentale.
Poate fi şi mai rău: preţiozitatea se confundă cu alte cuvinte, în contexte în care intenţia vorbitorilor nu e foarte clară. Uneori, substantivul pare folosit cu un sens apropiat de preţuire – „unchiul care l-a iubit cu preţiozitate a fost ucis de un criminal de stradă“ (sapteseri.ro); „oamenii pe care îi tratez eu cu preţiozitate“ (dogmatista.wordpress.ro). Preţiozitate apare uneori şi în locul lui precizie: „Plecări Stuttgart sunt realizate de către o echipă profesionistă, manifestate după un orar consecvent, realizat cu preţiozitate germană“ (mayer-transport.ro); „Nu ştiu, noi ne-am programat, nu ştiu cu preţiozitate cîţi“ (interviu RTV, 1.10.2013). De multe ori, e greu de stabilit despre care dintre accepţiile de mai sus e vorba: „Cînd am ceva timp liber, deşi destul de puţin acum la început de an, îl folosesc cu preţiozitate“ (solstiudeiarna.blogspot.ro); „o frumoasă expoziţie organizată cu preţiozitate din iniţiativa artistei plastice D.T.“ (ziaruldeiasi.ro). Cea mai derutantă mi s-a părut o declaraţie dintr-un interviu pe teme sportive, rezumată în titlul articolului – „M. S. loveşte în jucători, după înfrîngerea cu CFR: «Au o mare preţiozitate pentru domniile lor“ (sptfm.ro). Vorbitorul pare să înţeleagă prin preţiozitate – aşa cum ar rezulta din textul extins al declaraţiei – grija celor care pun preţ pe un anumit lucru, în cazul dat fiind vorba de fotbalişti care se menajează prea tare, făcînd prea puţin efort: „Asta demonstrează cît de preţios e fizicul fiecăruia, nu mai există spiritul acela de sacrificiu. (...) Arată o preţiozitate vizavi de domniile lor“.
În noile ipostaze ale preţiozităţii, specializarea unui termen intelectual riscă să se piardă, sufocată de aproximări pretenţioase.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).
