Vi-l prezint, astăzi, pe Matei. E profesor de limba și literatura română. E fericit acum, pentru că a venit vacanța și printre planurile pe care și le face se află și lectura. Contrar așteptărilor, în timpul anului școlar are prea puțin timp pentru citit, așa că mai ales vacanța de vară și-o dedică acestei activități, cum ar spune subiectul de la examenul de Evaluare națională, activității de lectură. Multe se pot întîmpla în timpul acestei activități de lectură (ca să aducem din nou vorba despre amintitul examen), se poate întîmpla să ajungă la mare, în țări străine sau la munte. Cum își alege Matei cărțile, are el vreun criteriu sau citește amestecat, ce-i cade în mînă, aleatoriu?

Cu cîțiva ani în urmă, Matei a trăit o experiență care i-a dat o idee. Citind Disco Titanic, romanul lui Radu Pavel Gheo, a simțit atît de intens dorința de a vizita locurile în care se desfășoară acțiunea, mai ales pe cele din Croația, încît a încercat să ajungă acolo. N-a reușit întru totul, a petrecut vacanța mai ales în Muntenegru, dar tot a ajuns prin Timișoara și puțin prin Dubrovnik. S-a documentat mai mult despre războiul care în urmă cu cîțiva ani a zdruncinat zona. Ideea care i s-a născut atunci a fost ca în concedii, mai ales dacă iese din țară, să caute să citească fie cărți ale scriitorilor locali, fie cărți a căror acțiune se desfășoară în respectivele zone.

Așa a făcut cînd a mers, anul următor, în Grecia. Citise, desigur, cîte ceva Kazantzakis, prin studenție, Zorba grecul. Dar acum a luat lucrurile mai metodic în serios. Și-a pus în valiză Fratricizii lui Kazantzakis, Middlsex și Intrigă matrimonială ale lui Jeffrey Eugenides, un roman mai ușurel, pentru zilele în care urma să fie prin Creta, Insula, al scriitoarei Victoria Hinslop, un fel de carte cult a cretanilor, și niște povestiri ale lui Panos Karnezis, Infamii mărunte. L-au dat pe spate romanele lui Eugenides și povestirile lui Karnezis. A rămas cu melancolica linie melodică Begin the Beguine a lui Artie Show, pe care Cal Stephanides, eroul narator al lui Eugenides, o asculta în America anilor jazz-ului. A rămas cu cîntecul cicadelor care se suprapunea peste tînguirea liturghiei morților în satul prăfuit de lentoare din povestirile lui Karnezis, acolo unde bandele negre, de doliu, erau făcute din jartierele femeilor. Mai vrea, cînd va mai ajunge prin insulele grecești, să ia cu el Iubita mea, Sputnik, a lui Murakami. I-a recomandat-o o prietenă, știe că e un roman despre singurătate, contemplată noaptea, de pe o insulă grecească. Alții spun că atmosfera grecească nu e prinsă atît de bine de Murakami și vrea să afle cît e de adevărat, de la fața locului.

În vara aceasta știe că va merge mai întîi prin Delta Dunării, acolo unde se varsă Dunărea în mare. Aici, la noi în țară, Matei nu mai respectă întru totul principiul căutării unor cărți care fac corp comun cu zona vizitată. I-ar veni, poate, să recitească Panait Istrati, povestea brăileanului Codin sau poate nuvelele lui Ștefan Bănulescu. Dar mai sigur va lua cu el un alt volum de proză scurtă, Aripa Grifonului, al lui Alexandru Vlad, din seria de opere începută recent și îngrijită de Andreea Pop. Libelula, da, textul ăsta tot are de-a face cu apele, cu nămolurile de pe fundul lor. Va mai lua romanul lui Tudor Ganea, 8, pe care îl leagă tot de mirosurile mării, după ce i-a citit pe undeva prin Larnaca romanul de debut, Cazemata, în care pescarii, ca bancurile de meduze, plutesc legați în rețea, atîrnînd de ei firele de nailon lungi, cu montură de țaparină. Va mai lua și povestirile lui Radu Niciporuc, volumul Pascal desenează corăbii, pentru a mai decupa din el cîte un cadru, poate cel în care se desenează pe tavanul cabinei o pată de nicotină, odată cu sentimentul că „viața te împinge într-o altă direcție“. Probabil va mai pune în bagaj și Melancolia lui Cărtărescu, deși nu are habar dacă i se va lega de atmosfera Deltei, altfel decît prin însăși starea de melancolie.

Mai știe Matei că va merge anul acesta în Anglia. Și pentru că nu-și va încărca prea tare bagajul cu cărți, a decis că va lua cu el un Ian McEwan, Mașinării ca mine. Pentru că e ultimul roman tradus al acestui scriitor care-i place grozav, fie și doar dacă-și amintește că de la el a înțeles, din Legea copiilor, că o ceașcă poate fi pusă în mai multe feluri pe masă, fie cu un gest categoric, lovind porțelanul de lemn, fie cu un gest delicat, dar și că sînt mai multe feluri în care poți să accepți o ceașcă. Mai ezită, poate, între un Julian Barnes, O istorie a lumii în 10 ½ capitole, care stă de mult în așteptare, și un roman poate mai ușor, High Fidelity, al lui Nick Hornby. Ceea ce nu înseamnă, însă, că nu le va lua pe amîndouă sau că în ultima clipă va renunța la ele, pentru a înșfăca, cine știe, ceva exotic și lipsit de orice legătură cu Anglia, poate Ce simți în jurul gîtului, de Chimamanda Ngozi Adichie (în fond, în Nigeria e puțin probabil să ajungă vreodată), poate Sufocare al lui Junot Díaz (căci nici Republica Dominicană nu pare o destinație probabilă de vacanță), deși a citit pe Facebook opinii destul de contradictorii, mai ales despre acesta din urmă. Dar, hei, a deschis la întîmplare Sufocare și a aflat: „Faptul că plîngea tot timpul o făcuse și mai frumoasă. Durerea face asta uneori“, iar un astfel de motiv e suficient ca să vrei să citești toată cartea.

De fapt, vacanța nici nu e atît de lungă și sigur vor rămîne multe cărți de pe listă necitite, așa cum, probabil, și voi veți păți. Dar oare listele voastre cum arată și care sînt criteriile după care vă alegeți cărțile de vacanță?

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.