De mai multe decenii s-a observat extinderea folosirii prepoziţiei pe în româna colocvială sau în varianta mai puţin îngrijită a stilului administrativ. Se ştie că prepoziţiile nu au, în nici o limbă, o utilizare sistematică şi riguroasă, că sensurile lor multiple şi abstracte permit construcţii aparent absurde şi inconsecvente. În română, pe are vechi folosiri temporale (pe data de…, pe seară, pe vremuri), a devenit marcă a aproximării (pe la cinci, pe aici), ba chiar marcă gramaticală a complementului direct individualizat. Extinderea colocvială se petrece în cîteva zone semantice, mai ales în indicarea domeniului, a temei, a instrumentului, a fixării în spaţiu. Multe exemple găsite în anii trecuţi de echipa care monitoriza, într-un proiect al CNA, corectitudinea limbii vorbite la posturile de radio şi de televiziune, erau de tipul: „s-a dat pe ştiri“, „a ieşit pe televizor“, „vorbim pe documente“, „reporter pe social“, „informaţii pe surse“ etc. Dintr-o anchetă făcută acum cîţiva ani de Blanca Croitor (autoarea unui studiu foarte interesant asupra utilizărilor actuale ale prepoziţiei), rezulta că pe rămîne totuşi, în asemenea situaţii, semnul unui stil dezinvolt sau al unui jargon profesional, folosit cu oarecare reticenţă în scris. Cauzele apariţiei şi ale răspîndirii acestor construcţii sînt deopotrivă interne (analogia şi extinderea valorilor abstracte) şi externe (în unele situaţii, calcul din engleză, traducerea unor structuri cu prepoziţia on). Ţinînd cont de ele, încercam să prevăd, acum cîţiva ani, care va fi prepoziţia definitiv fixată pentru navigarea pe net: cred că între timp s-a impus pe (pe Internet), deşi pe atunci mi se părea mai potrivit în (printr-o metaforizare diferită a spaţiului virtual).
cuvinte nepotrivite
Pe avion
Rodica ZAFIU
Una dintre extinderile mai vechi şi persistent iritante ale prepoziţiei pe este cea care introduce denumiri de mijloace de transport, în combinaţie cu verbe de mişcare şi de plasare în spaţiu: a fi pe avion, a merge pe tren. Desigur, existau deja substantive desemnînd mijloace de transport care se combinau firesc cu pe, fie pentru că presupuneau o „urcare deasupra“ (mersul pe bicicletă), fie pentru că erau văzute mai mult ca o suprafaţă (plutitoare) decît ca un recipient pentru călători (a fi pe vapor). Maşina, trenul, avionul etc. au preferat însă de la început prepoziţiile cu (în măsura în care erau evocate ca mijloc de deplasare) sau în (ca spaţiu în care călătorul se găseşte la un moment dat).
La o căutare pe Internet, constatăm că folosirea lui pe pentru mijloacele de transport nu a pătruns în stilul mai îngrijit, dar e destul de frecventă în presă, în (sau pe?) bloguri, forumuri, site-uri de umor: „Merg pe tren în fiecare zi şi ori de cîte ori am posibilitatea vorbesc cu oamenii din jurul meu“ (gds.ro); „Mergeau pe tren un ardelean şi un oltean“ (fun.regielive.ro) etc. Construcţiile nu s-au fixat şi nu s-au desemantizat într-atît încît să nu mai rişte ambiguitatea, actualizarea sensului prototipic, concret şi spaţial. Uneori construcţiile chiar au sensul spaţial primar („plasarea deasupra“): „Şi pe tren, şi în tren! Aşa se circulă cu metroul în India“ (stirileprotv.ro); „E-adevărat, aţi mers pe tren? – Da, şi-am mers cu soldaţi, cu muncitori, sus pe tren. Pe-atunci se mai mergea pe vagoane, fără bilet“ (revistatango.ro, interviu cu Mihai Stănescu).
Construcţia apare (cu acelaşi risc de ambiguitate) şi pentru alte mijloace de transport: „măcar acum nu mai stau cu maşina blocată şi să merg pe tramvai“ (forum.4tuning.ro); „am mai mers pe tramvai sau pe autobuz“ (dojoblog.ro). Exemplele au grade diferite de acceptabilitate: uneori, pe apare cu un sens mai abstract, relaţional – „în ceea ce priveşte“, „în domeniul“ –, care îl face tolerabil: gratuitate pe tren, reduceri pe tren, blatul pe tren; taxatoare pe tramvai, vatmanii de pe tramvai, a lucrat pe tramvai. Mărturisesc că nu mă aşteptam să găsesc atîtea exemple ale sintagmei – din categoria mai greu tolerabilă – pe maşină, dar cele găsite par să aparţină unei autentice sau mimate oralităţi non-standard: „Eram tinerel cînd eram pe maşină cu unchiu’ Lucian, era vara, foarte cald, aveam viteză şi asfaltul «sticlea» în faţa noastră…“ (stirialba.ro); „eram pe maşină la un taximetrist şi a început să dea în mine cu pumni aşa degeaba“ (gtapro.my-rpg.com) etc.
Destul de frecventă este şi pătrunderea în limbajul indicaţiilor tehnice şi al presei a construcţiei pe avion: „Aş dori ca cineva să-mi spună la cîte luni este voie să călătoreşti cu bebeluşul pe avion“ (eva.ro); „Schimbări importante la bagajele pe avion“ (newsiasi.ro); „poţi călători cu animale pe avion“ (avion-low-cost.ro). În presă, chiar în titluri, e preluat adesea stilul din diversele declaraţii ale personajelor evocate sau ale martorilor: „Fugarul Mihai Necolaiciuc, adus în România. Pe avion a fost «foarte prietenos»“ (gandul.ro, 20.04.2011); „Diana Dumitrescu a petrecut Crăciunul în avion: (…) «Crăciunul, pe avion şi Revelionul, pe o plajă în Koh Phangan!»“ (libertatea.ro, 25.12.2012).
P.S. Mulţumesc domnului Andrei Brînzai, cititor al acestei rubrici, pentru sugerarea temei.
Adevarul.ro
