Patologiile lecturii

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Cînd H.L. Menken (1880-1956, strălucitor intelectual american, un amestec seducător de Nietzsche și Mark Twain, din păcate complet necunoscut la noi) spunea că presa este un mecanism care-l face pe ignorant și mai ignorant, și pe nebun și mai nebun, se referea pesemne la ceea ce eu aș numi patologia lecturii. Așa cum anumite împrejurări din viață, în general cele înfricoșătoare, scot la iveală tot ce-i mai rău în om, și anumite tipuri de lectură scot imediat la iveală tot ce-i mai rău în citit.

Poate că e nevoie, totuși, să explic rapid cum vine asta cu „tot ce-i mai rău în citit”, cînd toată lumea știe că cititul este o deprindere lăudabilă, utilă, benefică. Nu am ajuns noi, exasperați că adolescenții nu prea mai citesc, să facem mii de giumbușlucuri, să cheltuim bani pe programe ample, să îi sedăm culturalmente doar-doar or citi ceva? Am abandonat de mult pretenția să citească ceva anume, am abandonat de mult ideea că ar exista lecturi obligatorii pentru orice om civilizat, numai să citească, de bine, de rău, ceva. Nu spunem noi toți, în cor, „Citiți orice, citiți ce vreți, numai citiți!”, convinși fiind că cititul, indiferent ce, cum, pe ce suport și cît, este bun? Păi, dacă e așa, cum vine asta cu „anumite tipuri de lectură scot imediat la iveală tot ce-i mai rău în citit”?

Ei bine, observația mea, după mai bine de două decenii petrecute în sau în jurul presei, este că cititul are propriile sale boli, propriile sale deviații. Dacă admitem că cititul este/trebuie să fie o deprindere care informează, stimulează gîndirea, antrenează empatia, deschide mintea, cultivă simțul estetic, în fine, potențial face numai bine, atunci trebuie să admitem că e ceva în neregulă cu cititul care stimulează adversitatea și ura, care incendiază sufletul, care nivelează mintea, care excită intransigența, care propagă prostul gust și speculează ignoranța. Îmi veți replica, bănuiesc, că asta nu ține de citit, ci de ce anume citești. Iar eu vă voi contrazice, fără să neg că există texte otrăvitoare. Dar eu la altceva mă refer. Experiența mea îmi spune că, indiferent de ce citești, ai două variante, fie citești spre binele tău, fie spre răul tău. Și asta este o consecință a cititului, nu a textului, căci nu-mi explic altfel cum de se poate ca un același text să-l îmbolnăvească pe unul și să-l vindece pe altul, să-l nefericească pe unul și să-l încînte pe altul. Și nicăieri această deosebire nu se vede mai bine decît în citirea presei. Există, așadar, o patologie a lecturii care se vede imediat mai ales în relație cu textul publicistic, poate și cu cel literar, la asta m-am gîndit mai puțin. Această patologie, repet, a lecturii și nu a textului, are o etiologie ce-mi pare că este neapărat de studiat în vremea social media. Eu, aici, mă mărginesc să schițez cîteva dintre variațiunile ei.

1) Citești ce-i în mintea ta și nu ce a scris autorul. Știu că hermeneutica e în plus dificilă, mai ales pentru că bagajul emoțional și cultural al cititorului nu este niciodată același cu al autorului. La origini, asta și făcea lectura importantă, căci era un contact direct cu un altul diferit, provoca cititorul la o ieșire din sine, o ieșire agreabilă, desigur, ca un fel de plimbare. În vremea noastră, însă, ego-ul este în asemenea măsură exacerbat încît disponibilitatea de a vedea lumea și prin alți ochi decît ai tăi s-a redus tragic. Așa se explică multiplicarea cazurilor în care texte simple, precum sînt cele din presă, sînt tot mai anapoda înțelese. Sigur, unii autori nu sînt clari în exprimare, alții încearcă mai degrabă să manipuleze (aceștia sînt, totuși, mai puțini pentru că gradul de inteligență a scăzut mult în presa noastră, așa că pericolul manipulării subtile a dispărut, acum sîntem în epoca propagandei brutale) sau alții sînt ei înșiși atît de confuzi asupra subiectului despre care scriu încît n-ai cum să înțelegi ceva clar citindu-i. Și totuși, problema majoră este că cititorul de astăzi deschide un ziar sau o revistă așteptînd o oglindă a propriilor opinii și nu să dea de opiniile altora. Vrei doar ideile care-ți plac. Această patologie constă, așadar, în așezarea de la bun început a cititorului în raport cu textul. Vrei textul care te confirmă, te vrei pe tine exprimat și de altul.

2) Citești litera și omiți sensul. Acesta este genul de lectură vicioasă care se apropie de granița lecturii cu rea-credință, a lecturii programatic războinice. O lectură în care ești pornit să distrugi autorul indiferent de ceea ce scrie. Îi cauți nod în papură. Au proliferat în anii din urmă, de pildă, milițienii gramaticii. Și, ca orice milițian, ei sînt duri cu greșelile mici și incapabil să vadă greșelile mari. Astfel, cacofoniile (acestea nici măcar nu sînt greșeli gramaticale propriu-zise!) sau scăpările cînd ai de articulat cu „i” după alt/alți „i” (cel mai adesea erori de corectură!) sînt vînate și expuse poporului sub vorbe grele, sînt rușinate public, dar lipsa acordului subiectului cu predicatul în fraze lungi, complexe, plasarea eronată a cratimei sau acuzativul „fracturat” de lipsa deja faimosului „pe”, adică erori care duc lesne la deturnări de sens (deci erori grave!) scapă acestui ochi vigilent. Așadar, dacă cacofonezi (e intenționat, da?) nu mai merită să fii citit, ideea ta poate fi genială, dar merge direct la coș, ești un incult, un impostor, nu meriți să exiști.

3) Nu citești textul, ci pîndești autorul. Am putut vedea adesea, și în cazul unor texte de-ale mele, dar parcă mai mult în cazul altor autori, cum se năpustesc asupra lor oameni care-i urăsc, care le detestă scrisul, le resping violent ideile. M-am întrebat mereu de ce Dumnezeu persistă cineva să citească un autor pe care-l antipatizează. Nu vreau să spun că sînt un exemplu, dar eu nu urmăresc publicistica autorilor care știu că-mi produc stări negative. Nu urmăresc, de pildă, niciodată Antena 3, ziarul Cotidianul sau Sputnik. Au publicul lor, desigur, nu le contest dreptul de a se exprima, dar eu nu trec niciodată pe acolo, așa cum evit locurile rău famate din orașul meu. Nu vreau să fiu înțeles greșit, așa că precizez imediat că frecventez entități publicistice cu ale căror idei nu sînt, de cele mai multe ori, de acord, precum ziare.com. sau alte asemenea grupuri progresiste. Cu aproape nici una dintre judecățile lor nu sînt de acord, dar îi citesc mereu pentru că vreau să văd cum gîndesc cei „din celălalt trib”. Și e o lectură îmbogățitoare, care nu-mi dă stări de furie. Așadar, prin prisma propriei experiențe de consumator de presă, nu-i pot înțelege pe cei care caută cu tot dinadinsul să meargă acolo unde știu că se înfurie, ca să se înfurie. Să cauți cu tot dinadinsul prilejul să te revolți, să urli, să blestemi și să folosești cititul pentru asta. Am auzit că există boxeri care se mobilizează și își ating excelența sportivă numai sub ploaia de pumni a adversarilor. Poate că așa funcționează și unii cititori, părîndu-li-se că plăcerea maximă a cititului este atinsă cînd citesc ceva ce-i scoate din minți. Cred, însă, că asta este mai mult decît o perversitate de resort intim a cititorului, e direct o patologie a cititului.

Deocamdată, rigorile procustiene ale spațiului tipografic mă opresc aici, deși aș mai avea cîteva patologii ale lecturii de descris. Știu că dumneavoastră înșivă puteți să continuați această listă de boli și chiar vă îndemn să o faceți, căci, se știe, prima condiție ca să rămîi sănătos este să știi să recunoști boala.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.