După al Doilea Război Mondial, printre multe altele, a luat amploare și cursa pentru dezvoltare nucleară, care în puțin timp s-a transformat în competiția acerbă dintre cei doi poli, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Dezvoltarea tehnologiei (nucleare și nu numai) cere știință, deci resursă umană specializată. Iată de ce, în toamna lui 1945, în SUA era adusă o echipă numeroasă de oameni de știință germani (într-o așa-numită custodie militară temporară).
Lucrurile nu erau chiar atît de simple – aproape niciodată nu-s.
Problema cu germanii în cauză era că cei mai mulți dintre ei lucraseră cu succes pentru regimul nazist și astfel se năștea o chestiune de principiu pentru americani. Nu dădea prea bine să angajezi oamenii de știință care nu demult au produs cele mai distrugătoare rachete pentru Hitler. Dar era nevoie, mai ales că exista bănuiala că sovieticii fac și ei același lucru. Ce ironie, des întîlnită în istorie, de altfel: americanii și sovieticii, foști aliați în război, se întreceau acum pentru accesul la cunoștințele și abilitățile științifice ale germanilor, care le fuseseră inamici.
Revenind la dilema practic-moral, aceasta devenea o temă delicată ce trebuia gestionată de autorități în fața cetățenilor. Drept urmare, atunci cînd oamenii de știință germani au sosit în SUA, jurnaliștilor nu li s-a permis să le ia interviuri sau să îi fotografieze. Un purtător de cuvînt militar a comunicat vag că niște specialiști din domeniul nuclear din Germania s-au oferit să vină să lucreze în SUA pentru un salariu moderat.
Nu a durat mult și informațiile pe surse au început să iasă la iveală, dezvăluind că nemții lucraseră pentru regimul nazist. Reacția autorităților a urmărit aceeași linie de comunincare cît mai vagă, dar subliniind importanța pe care o aveau specialiștii din Germania pentru securitatea națională.
Era doar începutul unui program secret al statului american, numit Operațiunea „Agrafă de birou“ (Operation Paperclip), aprobat printr-o directivă secretă de președintele Harry Truman în 1946.
Pînă spre anul 1960, Agrafa de birou americană a prins nu mai puțin de vreo 1.500 de ingineri și tehnicieni germani, foști angajați ai regimului nazist, printre care și Wernher von Braun, unul dintre arhitecții programului Apollo.
Iar apoi, din cer au căzut binemeritate medalii NASA.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: oameni de știință germani depunînd jurămîntul pentru cetățenia americană, 1954 (wikimedia commons)
