De decenii, Banca Națională a României face figura unei instituții stabile, serioase, competente și responsabile în contextul vraiște al instituțiilor publice de la noi. BNR este un fel de oază liniștită într-o societate maniaco-depresivă, un reper al încrederii aproape miraculos într-o lume a neîncrederii generalizate. Poate de aceea, BNR este o instituție care își înțelege menirea mai profund decît toate celelalte. BNR are, desigur, atribuțiile cunoscute din Constituție și din legi. Dar dincolo de ceea ce legal trebuie să facă, BNR își asumă, cu maturitate, și responsabilitatea de a contribui la ambientul socio-cultural în care mecanismele financiare de care se ocupă pot lucra benefic pentru noi toți. Vorbesc despre ansamblul de idei, mentalități și comportamente care au impact direct asupra economiei. Pentru cineva care aspiră să spună „Nimic din ceea ce e economic nu mi-e străin“ este obligatoriu să poată spune mai înainte „Nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin“. Astfel, BNR este datoare să pună în circulație nu doar monedă și curs valutar, nu doar dobînzi și evaluări ale inflației, ci și idei. Doar așa, serviciul public cu care BNR este datoare țării se poate împlini pe de-a-ntregul.

Așadar, pentru mine, nu este nici o surpriză că, de ani de zile, în colecția de cărți a Băncii Naționale a României, coordonată chiar de guvernator, apar, una după alta, ediții impecabile. Recent, colecția s-a îmbogățit cu monumentala lucrare Acțiunea umană. Un tratat de economie de Ludwig von Mises.

Ca tot ce face BNR, și această ediție a Acțiunii umane poartă pecetea seriozității și profesionalismului. Mă refer nu doar la aparențe – un tom consistent, integral, realizat după cele mai înalte exigențe (copertă, hîrtie, tipar). Traducerea cărții este semnată de Gabriel Mursa și Dragan Stoianovici: un excelent profesor de economie al universității ieșene, cu solide realizări academice în cercetarea liberalismului, și un reputat profesor de filozofie, deja emeritus, al universității bucureștene. În condițiile în care traducerile cărților în românește sînt adesea realizate de te miri cine, aducerea celor doi profesori într-o echipă pentru a realiza versiunea românească a impresionantului op arată consistență și rigoare. Acțiunea umană este, așa cum spune chiar autorul, un tratat care „plasează problematica economică în cadrul larg al unei teorii generale a acțiunii umane“. Așadar, o traducere bine făcută cere deopotrivă pricepere în ale economiei și ale filozofiei. În plus, ediția oferă, în preambul, un regal: eseul „Capitalismul ca formă a civilizației“ de Horia-Roman Patapievici.

Clevetitorii – oh, Doamne, mulți mai sînt! – ar putea spune că nu e treaba Băncii Naționale să editeze cărți. Și totuși, eu cred că este! Vorba eseului lui H.-R. Patapievici, capitalismul este nu doar un mod de organizare a economiei, ci și o civilizație. De altfel, capitalismul nu ar fi putut fi o experiență economică formidabilă în istoria lumii dacă nu ar fi fost, tot timpul, și o experiență intelectuală. Acțiunea umană de von Mises este una dintre cele mai recomandate lecturi pentru oricine vrea să înțeleagă. Pentru specialiști, fie ei abia studenți sau deja experți adevărați, Acțiunea umană este cea mai bună, solidă și onestă punte de legătură între specialitatea strictă și viața socială în toată complexitatea ei. Este, neîndoielnic, o carte care deschide domeniul economic spre omenesc.

Ludwig von Mises, exponent de prim-plan al faimoasei școli austriece de economie, argumentează vast și limpede că acțiunea umană în plan economic, dincolo de influențe emoționale, cognitive și culturale, are o determinare rațională pentru că „starea propriei noastre creații“ (H.-R. Patapievici scrie memorabil despre această expresie pascaliană)  presupune o raționalitate fundamentală. Iar această raționalitate este cea a capitalismului. Iar legătura permanentă dintre mijloace și scopuri, căci acesta este spațiul în care rațiunea umană caută cunoaștere și soluții, explică dinamica gîndirii și, în cele din urmă, acțiunea umană. Această carte a fost cu adevărat necesară încă de cînd a fost scrisă pentru că, cel puțin de la finele celui de-al doilea război, trăim într-o lume în care sîntem mai degrabă obișnuiți cu critica (marxistă, mai ales) capitalismului decît cu argumentul rațiunii și necesității sale. Oamenii, în general, sînt mai degrabă predispuși să-și conteste statutul decît să-l înțeleagă. Este mai ușor să protestezi decît să înțelegi, iar mintea celor mai mulți dintre noi alege repede calea cea mai facilă. Acțiunea umană este o pledoarie copleșitoare pentru calea firească de a înțelege rostul lumii noastre și nu pentru calea facilă.

Acțiunea umană este o carte care ucide iluzii otrăvitoare: progresul (termenul este introdus ilicit de gînditorii veacului al XIX-lea în procese a căror teleologie nu e deloc clară și, de acolo, a invadat cu totul, ca o buruiană, mentalul colectiv), socialismul, egalitatea („Cînd salariatul american vorbește despre egalitate, ceea ce urmărește este ca dividendele acționarilor să-i fie date lui. Nu sugerează deloc o diminuare a propriului său venit în beneficiul a 95% din populația lumii care cîștigă mai puțin decît el“). O carte lucidă, o carte-adevăr; o carte a acelui adevăr care, în cele din urmă, ne face liberi.