Una dintre ferestrele Biroului Oval de la Casa Albă este deschisă. Sau poate sînt chiar două. Oricum, se simte cum adie vîntul care ridică rînd pe rînd cîteva file de pe biroul președintelui John Fitzgerald Kennedy. Alte foi stau potolite sub un prespapier, căruia parcă îi ascultă cuminți istoria.

În 1943, John F. Kennedy era locotenent în Marina Militară a Statelor Unite ale Americii și primise sub comandă o mica navă de patrulă (PT-109) din zona Pacificului de Sud. Misiunea sa, alături de ceilalți membri ai echipajului, era să intercepteze navele japoneze din jurul Insulelor Solomon pentru a le împiedica să furnizeze provizii soldaților japonezi.

În întunericul nopții de 2 august 1943 a fost interceptat un distrugător japonez de dimensiuni sensibil mai mari decît torpilorul american PT-109. Înainte ca nava aflată sub comanda lui Kennedy să atace nava japoneză, aceasta din urmă s-a apropiat cu o viteză neașteptată și a ciocnit ambarcațiunea americană, care s-a rupt, pur și simplu, în două.

Doi membri ai echipajului au fost pierduți, iar restul, deși răniți și ei, sub imboldul lui John F. Kennedy, au înotat pînă la cea mai apropiată insulă. Vreo două ore. Timp în care Kennedy, deși lovit serios la spate – un spate deja cu probleme căpătate pe terenul de fotbal în facultate –, a tras după el prin apele Pacificului un coleg cu răni foarte grave.

Ajunși pe insulă, supraviețuitorii au constatat că aceasta era nelocuită și, tot la îndemnul comandantului Kennedy, au pornit înot spre altă bucată de pămînt din apropiere. Acolo, pe Insula Plum Pudding, devenită între timp Insula Kennedy, constatarea a fost aceeași: nici un localnic. O consolare, totuși: mulți palmieri.

După o cură cu nucă de cocos de șase zile, a apărut și salvarea, pe o canoe. Erau doi oameni de-ai locurilor, de pe o insula vecină, care făceau parte dintr un serviciu secret al Aliaților și care au acceptat să îi ajute pe naufragiați. John F. Kennedy a scrijelit pe o coajă de nucă de cocos un mesaj de salvare, care zicea, printre altele, „NEED SMALL BOAT… KENNEDY“. Mesajul a ajuns la trupele Aliaților din zonă prin intermediul celor doi bărbați de pe canoe, iar a doua zi echipajul PT-109 a fost salvat.

Coaja de nucă de cocos „gravată“ de locotenentul Kennedy a devenit un ingenios prespapier nelipsit de pe biroul președintelui Kennedy. Iar lîngă aceasta, pe biroul prezidențial, stătea și un dinte de balenă stilizat. Nu există informații că cele două elemente de decor ar fi intrat în conflict vreodată.