Vaporul Kyros trebuia să ajungă cu marfa din Franța în Rusia în decembrie 1916. Transportul era destinat, după cele mai multe surse, țarului Nicolae al II-lea și cabinetului său. Livrările în timp de război, însă, sînt destul de nesigure.

În primă fază, natura, nu conflictul mondial, a afectat programul transportului. Din cauza ghețarilor din Marea Baltică, nava a trebuit să rămînă ancorată în port, în Golful Botnic, pînă în luna mai 1917, cînd și-a reluat traseul. Destul de tardiv oricum pentru ca țarul și apropiații lui să se bucure de cele șase sute de sticle de coniac De Haartman&Co. și trei sute de sticle de lichior Bénédictine, care reprezentau marfa de livrat la Sankt Petersburg (pe atunci, Petrograd); tardiv pentru că în luna martie a aceluiași an, 1917, Nicolae al II-lea fusese nevoit să abdice. Și chiar dacă nu ar fi fost așa, rafinatele băuturi tot nu ar fi ajuns în paharele de la curtea regală, pentru că nava Kyros a fost oprită și controlată de un submarin german, al cărui căpitan a decis să o scufunde întrucît, susținea acesta, conținea marfă de contrabandă. Echipajul de pe vapor a fost transportat în siguranță în Suedia, iar ambarcațiunea a fost lăsată în voia adîncurilor reci ale Mării Baltice. Cu tot cu lăzile de sticle de coniac și lichior franțuzești (nici una dintre băuturi nu se mai fabrică astăzi în forma aceea).

În urmă cu douăzeci de ani, în 1999, echipa Ocean X – o companie care are drept obiect de activitate identificarea diverselor comori pierdute ale istoriei – a descoperit epava navei Kyros, dar condițiile total neprielnice au făcut ca multiplele tentative de a ajunge la aceasta să fie fără de izbîndă. Recent, însă, cu ajutorul unor echipe speciale de salvare, s-a putut ajunge la licorile fabricate acum mai mult de o sută de ani în Franța pentru elita politică din Rusia țaristă.

Cele mai multe dintre sticlele istorice au fost găsite într-o stare bună, unele păstrîndu-și chiar și sigiliul.

Următorul pas: au fost trimise probe la laborator pentru a se analiza dacă băuturile mai sînt potrivite pentru consum. Rămîne de văzut dacă apele reci ale Balticii reprezintă un loc propice pentru depozitarea alcoolurilor tari, așa cum afirmă specialiștii că ar fi.

Peter Lindberg, cel care a condus expediția în cauză, a spus că atît el, cît și alți colegi ai săi au simțit o subtilă aromă de ierburi îndulcite din sticlele de lichior Bénédictine (băutură fabricată inițial de călugării din Ordinul Benedictin, apoi produsă timp de vreo cinci secole în Franța).

Semnele par bune.

Foto: wikimedia commons