Mumbai 2004

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Mă urc în avion cu piticii bubuind: „Indiaaaaa – ţara de origine, frăţică! Să vezi ce mişto o să fie!!!“ Mă imersez cultural şi decid să mănînc felurile tradiţionale oferite. După mai puţin de 30 de minute primesc o indicaţie clară din partea stomacului că mi-am supraestimat contribuţia genetică a strămoşilor. Peste încă două ore sînt convins că India e ţara duşmanilor mei şi nu a strămoşilor. Petrec o noapte minunată, care probabil ar isca invidia multor fotomodele pofticioase şi cu metabolism încet. Am stomacul complet gol, am bătut recordul propriu de dus la budă şi mă gîndesc seren la posibilitatea de a muri.

Aterizarea merge strună: sînt convins că o să aterizăm pe un cartier de cocioabe, dar pilotul reuşeşte să îl rateze în ultima clipă, stricîndu-mi toate planurile de reîncarnare. Aeroportul e minunat. Însă doar dacă aş fi fost un fan al gării din Buhuşi la momentul sosirii personalului de la Buzău, în cea mai călduroasă zi a anului. E începutul lui ianuarie, dar în Mumbai e mama caniculei. Stăm la o coadă lungă rău şi mă simt plin de speranţă cînd reuşesc să ies din aeroport. Nu există nici o diferenţă de temperatură între clădirea aeroportului şi afară, prin urmare continui să transpir alături de jumătatea de milion de indieni care se mişcă în proximitatea mea.

Înţeleg rapid că, de fapt, întreg Mumbaiul e ca şi cum ai sta în mijlocul a 50 de cozi la cîrnaţi în timpul lui Ceaşcă, aşezate una lîngă cealaltă. Mă urc într-un tuk-tuk şi reiau rapid gîndurile despre reîncarnare. Am o epifanie şi pricep de ce Buddha e aşa popular – fie şoferul meu pare sigur că există şi alte vieţi, fie e ultimul model de kamikaze indian. Peste tot e plin ochi de lume şi e greu să faci distincţia între stradă şi trotuar. Ajungem la hotelul cel procopsit. Deschid televizorul şi, deşi sînt vreo sută de canale, mi se pare că e numai unul. Pe toate canalele sînt numai filme, toate au aceeaşi structură: şmecherul cel rău, şmecherul cel bun şi gagica cea frumoasă. La fiecare două dialoguri se bagă un dans în grup de se rup cămeşile cele bune de pe ei. Şi bătăile dintre şmecheri sînt în ritm de dans.

Afară e un haos total. E ca la ieşirea de pe stadion la meciul Naţio-nalei pe vremea lui Hagi. Sînt mii de oameni unul lîngă altul care se mişcă haotic, vînd toate chestiile posibile, ţipă, claxonează, spală, se duc la WC. De fapt, nu se duc la WC cum îl ştiu eu. WC-ul lor e un loc asfaltat unde lumea se duce şi îşi face treaba, un fel de parcare un pic mai mărişoară. Dimineaţa vin nişte meşteri şi strîng producţia de peste zi. Mă bucur tare că am WC în cameră şi decid să explorez împrejurimile. Îl întreb pe băiatul de la recepţie dacă are o hartă. Engleza lui este impecabilă, cam ca româna lui Hagi. Aşa că nu pricep nimic, dar cumva sînt impresionat.

Mi-e o foame de turbez. Decid deci să ignor toate sfaturile primite şi intru în primul restaurant. Nu e nimic cu carne, deşi sînt vreo 40 de feluri. Mîncarea e dumnezeiască. Miroase bine, arată senzaţional şi are un gust pe măsură. Următoarele două săptămîni mănînc numai pe stradă, în principal ca să îi fac în ciudă stomacului meu. După cîteva zile încetează şi el mişcările de gherilă şi decide să mă susţină în explorările culinare. Nu am mîncat niciodată mai bine pentru o perioadă atît de îndelungată. Am un singur incident. Îmi iau un curry cu orez şi ospătarul mă întreabă ceva ce nu înţeleg, aşa că dau elegant din cap a „nu“. E mişcarea de „da“ în India, aşa că mă trezesc că începe să îmi amestece cu mîna orezul cu curry-ul. Mîinile domnului nu sînt deloc curate, aşa că rapid comand altceva.

Mă plimb toată ziua de ţăcănit şi văd o mulţime de lucruri fabuloase. Într-o intersecţie decid să mă tund în jurul cheliei. Cu un pic peste un euro mă scot cu o tunsoare şi cu cel mai tare masaj la cap de pînă atunci. Singurul masaj la cap de pînă atunci, ca să fiu corect. În afara degetelor pe care mi le bagă adînc în urechi – sper eu după ce şi le înmoaie în ulei şi nu în gură –, trosnitul capului şi o serie de palme ţepene peste chelie, nu am nici un fel de alte surprize. La cîteva străzi mai încolo este un dentist care îi scoate unuia măseaua în mijlocul străzii. Are o trusă cu dinţi adevăraţi aşezată în faţa covorului murdar rău pe care îşi rezolvă pacienţii. O vacă trece agale prin mijlocul străzii, blocînd întreaga circulaţie. Ajung fără să vreau la bazarul de mătăsuri. Deşi au trecut mai mult de 12 ani, rămîne cel mai impresionant loc pe care l-am vizitat. Mii, dacă nu zeci de mii de modele de mătăsuri în toate combinaţiile posibile de culori la nişte preţuri de îmi vine să îmi deschid o firmă de import-export şi să las baltă slujba de la Bruxelles.

Cele mai multe anunţuri sînt pentru albirea pielii. Toate reclamele sînt cu indieni de culoarea mea sau mai albi, care nu seamănă deloc cu 99,9% dintre cei pe care îi văd pe stradă. Petrec următoarele zile într-o stare de uimire permanentă. Se vinde absolut orice poate fi imaginat, la orice oră din zi şi din noapte. Abia pe la 3 noaptea dispare zgomotul neîntrerupt venit de la sutele de mii de oameni care sînt continuu pe străzi şi pot să aud doar claxonatul din două în două secunde al roabelor motorizate care funcţionează pe post de taxiuri.

Stau trei zile şi două nopţi în cel mai mare slum din Mumbai. Este extrem de aglomerat şi se întîmplă ceva în fiecare clipă. Învăţ o mulţime de lucruri şi înţeleg că am nevoie să îmi revizuiesc serios părerile asupra greutăţilor vieţii în România. Oamenii se distrează cu zmeie, iar apusul soarelui cu cerul plin de zmeie rămîne una dintre cele mai frumoase imagini din capul meu.

Fac o mulţime de masaje şi încerc să văd cît mai multe. Călătoria cu trenul este fabuloasă şi îmi aminteşte de călătoriile cu autobuzul de prin anii ’80. Sînt mulţi oameni pe acoperişul trenului şi zeci de oameni care stau agăţaţi în afara uşilor. Cum sînt prins în mijlocul vagonului, înţeleg rapid că, probabil, agăţat de uşă este cea mai bună soluţie în căldura aia şi în condiţiile în care marea majoritate a indienilor sînt ca mine şi nu transpiră Chanel 5.

Părăsesc India oarecum trist şi convins că mi-ar trebui cîţiva ani pentru a putea să înţeleg ceva.Va dura mai mult de o lună pînă să mă reobişnuiesc cu mîncarea lipsită de gust şi de miros din Belgia şi nu mai am nici un fel de îndoială că sînt cît se poate de român, ca oricare alt rom din neam.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.