În comparaţie cu inspiraţional, despre care am vorbit cu o săptămînă în urmă, adjectivul motivaţional e mai bine instalat în româna actuală, fiind deja impus ca termen de specialitate (în psihologie) şi raportîndu-se în mod mai transparent la cuvintele din aceeaşi familie lexicală, ca motivaţie şi a motiva. Aerul familiar maschează totuşi, şi în acest caz, extinderi semantice şi ambiguităţi. Definiţia de dicţionar („care serveşte de motivaţie; cu motivaţie“, DEX) e destul de vagă şi permite multe utilizări diferite; în genere, acestea sînt imitate după cele ale termenului englezesc motivational. În uzul comun, deci dacă nu ne referim la sintagmele de strictă specialitate, ceva este motivaţional cînd exprimă o motivaţie proprie a cuiva, explicînd raţiunile sale pentru a lua o decizie, dar şi cînd sugerează altor persoane motivaţii pentru a face ceva anume sau pur şi simplu pentru a-şi menţine sau cîştiga încrederea în sine (filme motivaţionale).

Primul sens a ajuns în presă, în ultima vreme, mai ales în sintagma eseu motivaţional, echivalent pentru motivation letter (mai rar, motivational letter), personal statement etc.: „în eseul motivaţional devenit criteriu de admitere, candidaţii au trebuit să spună, printre altele, de ce îşi doresc să studieze la ASE, cum îşi imaginează viaţa de student în această instituţie de învăţămînt şi care sînt reuşitele pe care le-au avut pînă acum“ (gandul.info). Noua cerinţă de acces universitar a făcut ca în Internet să apară numeroase modele destul de banale şi neglijent redactate, dar şi sfaturi practice utile (recomandînd originalitate, sinceritate, rigoare). Cealaltă accepţie – specializată pentru strategiile şi metodele de creare a unor motivaţii – e suficient de clar explicată în exemplul: „Cartea Marketingul motivaţional dezvăluie o modalitate nouă şi puternică de a-i convinge pe oameni să cumpere“ (amsta.ro).

Cea mai răspîndită în momentul de faţă e utilizarea adjectivului motivaţional cu un sens aproape echivalent cu al neologismului inspiraţional, într-un jargon al dezvoltării personale şi al gîndirii pozitive, în care ambele cuvinte capătă aura magică a soluţiilor simple, cu eficacitate universală. Internetul transmite o mare cantitate de mesaje purtînd eticheta dublă: „citate motivaţionale şi inspiraţionale celebre“ (citatemotivationale.com), „seminarii motivaţionale care oferă perspective inspiraţionale“ (adevarul.ro), „filme inspiraţionale şi motivaţionale“ (succesdublu.ro); „prezentăm mai jos top zece documentare motivaţionale sau mai bine zis inspiraţionale care îţi vor schimba viaţa, evident dacă eşti dispus să urmezi mesajele transmise“ (caplimpede.ro) etc. Pot fi motivaţionale, aşadar, citatele, cărţile, filmele, muzica, imaginile etc. Circulă şi sintagmele, mai mult sau mai puţin adaptate, vorbitor motivaţional şi speaker motivaţional („Motivational speaker sau vorbitor motivaţional este un vorbitor care face discursuri cu scopul de a inspira şi de a motiva publicul“, psihologie-pozitiva.blogspot.ro).  

Un film motivaţional tipic este un film despre oameni buni şi generoşi care înving toate dificultăţile, găsindu-şi în final fericirea; mai exact, într-o formulare care acumulează toate clişeele genului, un film care pune la dispoziţie „instrumentele necesare pentru a crea în vieţile noastre noi oportunităţi în drumul către succes. Este genul de film care ne redă încrederea în forţele proprii şi care ne demonstrează că orice poate fi realizat atît în plan personal, cît şi profesional“ (ziare.com). Desigur, termenul motivaţional poate fi folosit şi pentru a caracteriza ceea ce motivează într-o direcţie bine precizată: în accepţia mai concretă, un film motivaţional poate fi pur şi simplu unul de încurajare, de îmbărbătare: „Ungurii şi-au ridicat moralul cu un film motivaţional ştitluţ / Ungurii şi-au ridicat moralul cu imagini care ilustrau bucuria fără margini a suporterilor maghiari după golurile marcate împotriva României în partida disputată anul trecut“ (sportnews.ro). Ca şi inspiraţional, motivaţional oferă o etichetă modernă unor mesaje despre care se presupune că ar fi născut suspiciuni sub denumiri mai tradiţionale: educative, moralizatoare, „cu mesaj“, de învăţătură şi înţelepciune practică, etice, edifiante, sapienţiale, religioase.

Pentru mesajele cu un asemenea conţinut (circulînd în diverse forme: citate, imagini, clipuri, power-pointuri etc.) s-a creat deja substantivul neutru, folosit de cele mai multe ori ironic: „am cîteva miliarde de motivaţionale prin arhive“ (zoso.ro); „Nu există zi în care să nu apară pe facebook un motivaţional despre condiţia umană, responsabilitate, frumuseţea sufletului“ (printreranduri.eu); „probabil tot ce am zis mai sus sună ca un motivaţional de luni, ca pozele cu pisici şi căni de cafea“ (neuronuvisator.wordpress.com).

Sînt semne că asocierea adjectivului motivaţional cu sensul vag, emblematic şi neapărat pozitiv începe să piardă teren, prin simplă uzură şi reacţie ironică; pentru conţinutul său de formulă magică se vor găsi, desigur, noi etichete. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).