Limba lui încet se plimbă

Publicat în Dilema Veche nr. 813 din 19-25 septembrie 2019
Limba lui încet se plimbă jpeg

Mediul online a fost, în această săptămînă, cel puţin în bula mea, invadat de reacţii faţă de deschiderea anului şcolar, fapt care mă face să reiau subiectul, despre care am scris şi în urmă cu un an, consta­tînd că nu s-a schimbat nimic. De fapt, nu s-a schimbat mai deloc în ultimii 30 de ani, perpetuîndu-se acelaşi festivism desuet, golit de sens şi patriotard, cu mesaje triumfaliste, politicianiste, autoreferenţiale şi cu o elocvenţă îndoielnică. Începutul anului şcolar nu prilejuieşte, prin aceste festivităţi, sărbătorirea sa, ci se transformă, de multe ori cu acordul tacit al directorilor obedienţi, într-o ocazie oferită unor oficiali de lustruire a propriei imagini. În cele mai multe poze din media, masa, directorul, preotul, polițistul și primarul sînt reperele relevante pentru şcoala românească.

Vorbim de atîţia ani despre centrarea învăţămîntului pe elevi, or ocazia deschiderii anului şcolar este prima care scoate în evidenţă falsitatea acestei afirmaţii. În prea puţine şcoli elevii au fost invitaţi să aibă un mesaj la începutul anului şcolar, iar acolo unde s-a întîmplat, de regulă mesajul a fost controlat de profesori, fiind în consecinţă artificial. Ei, principalii actori ai educaţiei, pentru care de fapt ar trebui organizat acest eveniment, lipsesc din scenă sau sînt marginali. Festivitatea nu e pentru ei, e pentru orgoliile noastre, pentru a ne scoate noi în evidenţă, chiar şi atunci cînd se înşiră unele reuşite ale lor.

Ce vedem, în cele mai multe şcoli? Un careu care se închide cu masa la care se aşază oficialităţile, directori, reprezentanţi ai consiliilor locale şi ai primăriilor, preoţi, poliţişti, poate la marginea mesei şi nişte profesori. În spatele meselor acoperite cu feţe de masă de brocart, aşezaţi pe scaune, toţi aceştia privesc ex cathedra masa de elevi şi de părinţi care stau în picioare. O imagine simptomatică pentru ceea ce înseamnă mentalitatea comunităţii. Unii stau la mese, pe scaune, privindu-i pe cei care stau în picioare, primindu-le mesajul de grijă şi bunăvoinţă. E un decor medieval în fapt, în care se ascunde concepţia conform căreia noi dăm, noi oferim prin bunăvoinţa noastră, iar voi trebuie să fiţi recunoscători că primiţi. Aparent nu e greşit, pentru că da, profesorul oferă mijloace, instrumente şi informaţii pentru formare, administraţia oferă condiţii materiale şi logistice, iar elevii, ca beneficiari, le primesc. Dar mentalitatea care stă în spatele acestui decor nu e colaborativă, nu evidenţiază parteneriatul dintre actanţi, ci privilegiază naşterea dubletului de sentimente de bunăvoinţă vs. recunoştinţă.

Ce caută în acest moment, în faţa elevilor, reprezentanţii consiliilor locale şi ai primăriilor, cu mesajul lor despre cît au dat, cît au investit, cît au ajutat? De ce elevii trebuie să înghită acest mesaj cu semnificaţii subliminale, inclusiv politice? „Ai grijă să nu mă faci de ruşine“, „Eu îţi pun totul la dispoziţie pentru ca tu să înveţi“ sau, la un alt nivel de subliminalitate, „Eu te-am făcut, eu te omor“ sînt mesajele pe care, preluate din cadrul familial tradiţional, comunitatea le îndreaptă spre elevi ca grup. În toate, pe poziţie de centru, sînt eu, nu tu, sîntem noi, nu voi. Mesaje care subliminal dezvoltă, de fapt, nu responsabilitatea, ci frica şi o recunoştinţă a sclavului faţă de vechil.

Mesajele sînt predominant centrate pe investiţii, pe aspecte economice, respectiv religioase şi despre siguranţă, non-violenţă, pază şi protecţie. Majoritatea într-un limbaj de lemn, dublat de unul tehnic şi cu substanţă mai mult sau mai puţin explicit politică. Iată ce am făcut pentru voi, votaţi-ne, iată ce multă grijă avem de voi, fiţi cuminţi şi respectaţi-ne, cumva totul într-o disociere noi-voi, unde noi sîntem cei ce facem gesturile de bunăvoinţă seniorală, iar ei le acceptă cu recunoştinţă.

Preoţii rostesc rugăciunile sau slujbele, de regulă exclusiv de rit ortodox, deşi, după opinia mea, şcoala ar trebui să fie laică şi ca fapt, nu doar ca declaraţie legislativă, măcar pentru că nu toţi sîntem ortodocşi, iar cei ce nu sînt se pot simţi excluşi, frustraţi, marginalizaţi. Vorbim despre incluziune cînd este un copil cu probleme speciale (e alt subiect cît anume reuşim să asigurăm şi în acele cazuri incluziunea), dar cînd este vorba despre ataşamente religioase, principiul nu mai funcţionează. Şi-aici sîntem noi, pe de o parte, şi voi sau ceilalţi, pe de altă parte.

Aceste festivităţi sînt caracterizate de un fast golit de sens. Nu veţi reuşi, dacă îi întrebaţi pe elevi a doua zi, să aflaţi ceva din ce s-a spus acolo, pentru că nu s-a spus nimic pe limba lor. Nu s-a spus nimic privitor la universul lor de preocupări şi de valori. Nu s-a spus nimic de către ei înşişi, prin vocea autentică a unor reprezentanţi ai lor. Elevii nu au, la aceste festivităţi, libertatea de a transmite şi ei un mesaj autentic oficialităţilor, profesorilor, părinţilor. Au dreptul de a asculta, de a aplauda şi de a oferi flori. Flori cu care se acoperă mortul din încăpere, întins pe catafalcul meselor înveşmîntate cu brocart.

Grotesc şi decupat parcă din distopii orwelliene, uneori mai şi vezi cîte un politician urcat de-a dreptul în picioare pe acest catafalc sau poate pe cîte un scaun, eventual acoperit cu drapelul, rostindu-şi de acolo, de la înălţime, discursul găunos, căci, în aceste timpuri, pare că nu mai e relevant să ai scaun la cap, ci la picioare. Ne bîntuie, încă, tarele trecutului, sîntem avatari ai unui conducător iubit, cîtă vreme, vorba Adei Milea, folosim un limbaj în care „limba lui de lemn se plimba încet / prin vechea noastră limbă“. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.