Mă duc din start pregătit cu scuzele de rigoare. Am lipsit vineri fără să îl anunț și sînt puțin jenat. Am uitat, luat de tăvălugul evenimentelor, pur și simplu. Zice: ei, cum a fost la BOOVIE, hai povestește-mi ce-i asta. Zic: dar de unde știi, ai văzut pe Facebook? Da, am urmărit, îmi mărturisește, iar apoi îmi spune că i-a plăcut conceptul, că îi place, în general, cînd vede că oamenii fac astfel de lucruri, cînd dezvoltă cîte o idee faină care vine în sprijinul educației, al formării copiilor. E antrenorul cu care lucrez la sport și mă impresionează, iată, mai ales prin tonul pe jumătate admirativ, pe jumătate încărcat cu amărăciune, datorată aceasta din urmă, cum adaugă, regretului că nu există mai multe astfel de inițiative, că poate unele se pierd, nefiind sprijinite suficient. Un om din afara sistemului, fără prea multe contacte cu el.
Am să vă spun, așadar, astăzi, despre BOOVIE. Un concept cu un succes uriaș, aș spune, văzînd anul acesta pe viu o parte din mecanismul lui de funcționare, desigur, doar acela pe care peretele de sticlă îl dezvăluie participanților și juriului, oficialităților, fără a avea acces la mecanismul din cală, cel al muncii din spate, de luni multe de zile, care susține cele trei zile de spectacol. Pe care, totuși, îl pot intui.
BOOVIE este, pentru mine și probabil pentru mulți alții, sinonim cu un alt nume: Carmen Ion. O profesoară de limba și literatura română din Focșani, care a avut o idee și s-a încăpățînat să se agațe de ea trei ani la rînd și să încerce să o dezvolte, să-i dea amploare, să o crească de la stadiul de nou-născut, de bebeluș aflat în fașă, la cel de tînăr pe care cred că îl are acum. Carmen Ion și-a propus să organizeze, local, un concurs de trailer-e ale unor cărți. Echipaje de copii din diverse școli, care să citească cîte o carte, să scrie scenarii, să organizeze selecții de actori dintre colegi, să filmeze, să monteze, totul pînă la stadiul final, trailer-ul. O super-idee, care se dovedește a avea substrat pedagogic valid: lectura devine o provocare, deloc o corvoadă, și permite elevilor contactul participativ cu textul. Carmen Ion a susținut acest proiect prin școală doi ani de zile și i-a plăcut. Cu echipaje din Focșani, apoi cu echipaje din județ, din Vrancea. Copiilor le plăcea, conceptul era atractiv.
Pas cu pas s-a scris un regulament, s-a propus apoi inspectoratului să susțină includerea concursului în calendarul celor locale, urmînd ca în anii care ar fi venit să intre în categoria celor regionale și apoi naționale. De ce? Pentru că așa prevăd regulamentele școlare: un concurs, pentru a ajunge la nivel național și a primi susținerea financiară aferentă, incluzînd aici transportul, masa și cazarea participanților, trebuie să treacă, în ani succesivi, prin etapele de concurs județean, apoi regional, pentru ca în al patrulea an să poată căpăta statutul național. Asta dacă reușește să stîrnească interesul, să cîștige notorietate și să aibă participanți. O cunosc pe Carmen Ion de mulți ani și anul trecut, prin toamnă, m-a sunat necăjită. Mi a povestit că prin primăvară vorbise într-un cerc de profesori din mai multe județe despre BOOVIE. Acum descoperă că o profesoară din București organizează un concurs similar și că îl promovează prin minister, că a intrat în calendarul regional direct. Practic, i s-a furat ideea și, prin intervenții și cunoștințe, i s-a promovat la un alt nivel. Ba chiar și numele, parțial. Ce o sfătuiesc? Nu prea știu ce. Să vorbească cu inspectorul școlar local, să încerce să și să. Între timp, concursul respectiv a ars etapele și a devenit național, e promovat oficial prin inspectoratele școlare și a renunțat la conceptul de booktrailer în favoarea celui de buc-trailer – buc de la București. Un concurs fără prea mare căutare însă, căci nu-i suficient să preiei ideea cuiva ca ea să devină de succes. BOOVIE a devenit între timp marcă, înregistrată național și european. A primit, logistic vorbind, sprijinul inspectoratului școlar, al administrațiilor locale, ba chiar și sprijin financiar de la acestea și de la minister.
Am fost invitat anul acesta la Focșani în juriu. Am trăit în preajma concursului și înainte, prin implicarea unor echipaje de elevi de-ai mei. Dar cele trei zile petrecute la Focșani au fost elocvente pentru spiritul acestui festival și pentru ceea ce va deveni el, dacă va putea să se dezvolte. Energia pe care am simțit-o acolo e rară. Elevi entuziaști, extrem de vii, extrem de implicați, extrem de motivați, veniți din toate colțurile țării. În jur de 500 de participanți la Focșani, fără să fi venit toate echipajele care au trimis trailer-e. Au fost propuse, în acest an, la gimnaziu, următoarele cărți: Kinderland de Liliana Corobca, Tropice tîmpe de Florin Bican, 27 de pași de Tibi Ușeriu, Bezna de Flavius Ardelean și Istoria lui Răzvan a subsemnatului. La liceu au intrat în competiție Zaira de Cătălin Dorian Florescu, Fata din Nazaret de Petru Popescu, Nuntă în cer de Mircea Eliade, Fetița care se juca de-a Dumnezeu de Dan Lungu și Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țâbuleac. A existat, de asemenea, o secțiune specială, BOOVIE+, în cadrul căreia s-au propus trailer-e care să ilustreze un concept, anul acesta fiind ales Principiul inerției. Au fost prezenți, dintre scriitori, avînd întîlniri cu elevii, Dan Lungu, Florin Bican, Liliana Corob-ca și subsemnatul. Din juriu au făcut parte nume consacrate, cum sînt Mariana Nistor (care, aflată în respectiva perioadă la Cannes, a trimis jurizarea dînsei), Carmen Lidia Vidu, Mimi Brănescu, Carla Fotea, Doru Căstăian. Au susținut ateliere pentru elevi specialiști și speakeri profesioniști: Radu Szekely, Elena Lotrean, Ana-Maria Rusu, Venera Dimulescu, Alex Marinică, Irina Tacu, Oana Barbonie, Alin Grămescu, Varga A-ttila, Olimpia Săpunaru, Florin Marica, Lorand Lorincz.
Timp de trei zile, pe stradă, în ochii trecătorilor, în magazine, în atitudinea și zîmbetele angajaților, peste tot simțeai simpatia oamenilor care vedeau ecusoanele și care păreau că-ți spun: Let’s Boovie! Iată cum o idee a unui om poate deveni concept și poate mișca mase de oameni, devenind, apoi, fenomen.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.
