Anul trecut, Unirea Urziceni era pe culmile gloriei. Acum, echipa e pe cale de desfiinţare. Să fie vorba de vechiul mit al măririi şi decăderii sau mai degrabă de legenda meşterului Manole?

Mitul măririi şi decăderii pieţei imobiliare în Valachorum, despre asta e vorba la Unirea SRL, cunoscută şi ca Unirea SRFFFLFF (Societate cu Răspundere Foarte Foarte Foarte Limitată Faţă de Fotbal). Ce să ne mirăm? În praful Bărgănului s-a ales praful de dropii, d-apăi de-o biată trupă de dat cu piciorul în băşică! Nimeni nu suferă, e ca şi cum ţi-ar păsa că se închide mai ştiu eu ce firmă la Doraly. Comerţ, şperţ şi merţ. Plus clasica dragoste părintească din Regat: „Eu te-am făcut, eu te omor!“. Cu meşterul Manole, s-o lăsăm mai moale. Unirea n-a fost iubită de nimeni, sucombă ca un cîine lăsat în stradă de stăpînul care s-a săturat de el după ce l-a plimbat pe la concursuri. Nu-i de jelit, e chiar motiv de bucurie. Nişte jucători buni după standardele noastre vor putea să nu mai muncească pe nasturi. Şi să-şi scoată din repertoriu penibilele declaraţii patriotice de genul: „Sîntem bărbaţi adevăraţi, nu ne plîngem, jucăm, nu ne gîndim la bani!“. Maica Tereza şi jupîn Gandhi tocmai lăcrimară. De rî