Mingea de tenis a atins întîia oară gazonul des și verde de la Wimbledon în 1877, cînd All England Lawn Tennis and Croquet Club a organizat primul turneu de tenis pe iarbă deschis tuturor amatorilor.

Istoria tenisului britanic datează cu mult înainte, din timpul dinastiei Tudor, cînd jocului (ușor diferit față de ce vedem astăzi) i se spunea și tenis regal. Regele Henric al VII-lea al Angliei a construit cîteva terenuri de tenis în Westminster, Richmond, Wycombe și Woodstock, iar fiul său, regele Henric al VIII-lea, era un iubitor al tenisului, petrecîndu-și ore în șir jucînd pe terenurile din jurul Palatului Hampton.

În iunie 1907, Prințul George și Prințesa Maria de Wales, viitorii Rege George al V-lea și Regina Maria, au fost primii din monarhia britanică care au participat ca spectatori la turneul de la Wimbledon. Le-a făcut cu adevărat plăcere, întrucît în același an Prințul de Wales a devenit președinte al clubului organizator.

Și, tot pe gazon britanic, a avut loc o istorie inedită…

În 1926, Prințul Albert, Duce de York, viitorul Rege George al VI-lea (tatăl Reginei Elisabeta a II-a), a jucat în turneul de dublu masculin de la Wimbledon. A fost primul membru al familiei regale care a făcut acest lucru. Și ultimul. Îmbrăcat în pantaloni albi lungi și în cămașă albă cu mînecă scurtă, Prințul Albert a intrat pe teren alături de prietenul și comandantul său, Louis Greig. Au pierdut din prima. Și nu oricum, ci în trei seturi, cu scorul de 1-6, 3-6, 2-6.

Nu-i nimic, viitorul rege a continuat să iubească și să promoveze sportul în cauză cu pasiune.  A avut apoi de trecut alte probe mai complicate, ale istoriei, după preluarea tronului, cînd amenințarea celui de-al Doilea Război Mondial se apropia din ce în ce mai mult.

La începutul anilor ’40, de altfel, turneul Wimbledon nu s-a ținut din motive obiective de război, iar terenurile au fost folosite de serviciile de ambulanță și de pompieri. Terenul Central a fost bombardat în 1940, cu prejudicii destul de mari – mai mult de o mie de locuri au fost distruse. Evident, situația a fost remediată post-conflict.

Și jocul a continuat. Ca și istoria.