Încă o nedreptate

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
O mare invenție – contractul social jpeg

Nu numai în pretoriul justiției se săvîrșesc nedreptăți. Judecățile de valoare, indiferent cine este autorul lor, pot fi și ele nedrepte. Istoria filosofiei, istoria literaturii, istoriografia sînt pline de nedreptăți. De ce nu s-ar lăsa influențați jurnaliștii și comentatorii politici, istoricii ideilor și cei ai mentalităților de umorile, afinitățile, simpatiile, antipatiile și idiosincrasiile lor? Cine nu săvîrșește nedreptăți mai mici sau mai mari aproape în fiecare zi? Cine nu greșește în aprecierea prietenilor sau a inamicilor ori în aprecierea de sine? Iar cînd este vorba despre oamenii politici, lista motivelor pentru care pot fi acuzați este atît de mare încît s-ar părea că față de ei nici o judecată de valoare, oricît de severă, nu este nedreaptă. Asemenea judecăți demolatoare se extind de la politicienii prezentului (în treacăt fie spus, nu toți aceștia sînt o apă și-un pămînt, iar nuanțele ar fi potrivite și în privința lor) la cei din trecut și sînt pe cît de tentante, pe atît de exorbitante. Echilibrul, prudența, moderația, justa măsură, situarea în context și adoptarea unor criterii adecvate acestuia ar trebui să însoțească spiritul critic chiar și cînd este vorba de evaluarea oamenilor politici, pentru a evita sau a diminua judecățile nedrepte. Nu de puține ori, sub influența corectitudinii politice, personalitățile istorice sînt evaluate prin folosirea unor grile care sintetizează dogmele diferitelor variante ale acestei ideologii. Iar dacă personalitățile respective, indiferent dacă au trăit în urmă cu secole sau cu milenii, nu intră în tiparele ideologice, statuile lor trebuie să fie distruse în mod ritualic, așa cum se ardeau cărțile în piețele publice de-a lungul secolului XX. Asemenea exagerări sînt așa de numeroase în zilele noastre încît anomalia pare să fi devenit firească, iar firescul este marginalizat. Este cu atît mai îngrijorător faptul că astăzi, cînd multe stau „cu susu-n jos”, cum ar spune Eminescu, chiar și unii dintre cei care se opun valului nivelator al corectitudinii politice nu sînt suficient de atenți cînd utilizează, în retorica lor, voluntar sau involuntar, instrumente și metode care ar putea să fie confundate cu unele din arsenalul acestei ideologii.

Istoricii mentalităților și experții în psihologie socială au scris mult despre originile și formele de manifestare ale corupției, nepotismului și clientelismului în România, cu precădere în regiunile care alcătuiau Vechiul Regat. Aceste tare sociale au preexistat statului român modern, iar întemeietorii acestuia și-au propus, între altele, și reducerea fenomenelor de corupție, nepotism și clientelism. În ambianța europeană pașoptistă, liberalii români au conturat, în egală măsură, proiectul național, proiectul democrației constituționale și proiectul de modernizare a României. Timp de mai bine de un veac și jumătate, la aceste proiecte s-au asociat, într-un fel sau altul, conservatori în perioada antebelică (mai ales Carp și Maiorescu), Take Ionescu (înainte, în timpul și imediat după Primul Război Mondial), diferite partide din perioada interbelică, precum și mai toate partidele din perioada postdecembristă. Chiar și partidul comunist a adoptat o variantă – e adevărat, violentă – a proiectului de modernizare și o variantă denaturată a proiectului național, în forma național-comunismului. Toate aceste trei proiecte presupuneau, cel puțin declarativ, o etică politică distanțată de corupție, nepotism și clientelism. Este adevărat că nici unul dintre aceste trei proiecte politice nu a fost împlinit în totalitate, ceea ce se poate reproșa în primul rînd liberalilor, atît celor din timpul regelui Carol I și din timpul regelui Ferdinand, precum și, mai ales, celor din timpul regelui Carol al II-lea. Liberalii din perioada postdecembristă sînt și ei restanțieri în această privință. Dar, oricît de severă ar fi judecarea liberalilor din toate perioadele istorice în care au fost activi, fără cele trei proiecte inițiate de ei în ambianța europeană pașoptistă și susținute ulterior  cu mai mult sau mai puțin succes, cu eșecuri mai mari sau mai mici, România de astăzi nu ar fi existat, ca stat, ca națiune, ca membră a Uniunii Europene și a NATO, ca democrație constituțională, ca economie de piață liberă, întemeiată pe proprietatea privată. La prima vedere, această judecată de valoare ar putea să pară exagerată, mai ales din perspectiva ultimelor „isprăvi” ale PNL (determinate însă, în bună măsură, de președintele Iohannis), dar o examinare cu spirit critic, chiar foarte sever, a evenimentelor și a proceselor istorice, a programelor politice, sociale și economice, începînd de la mijlocul veacului al XIX-lea, învederează că această concluzie este rezonabilă. Fără a face un inventar al momentelor în care Ion C. Brătianu și Ionel Brătianu au fost prezenți și activi, influențînd mersul evenimentelor istorice, orice observator onest nu le poate contesta contribuția substanțială la realizarea, chiar și parțială, a proiectului național, a proiectului de modernizare și a proiectului democratic-constituțional. Faptul că nu au fost înlăturate sau diminuate corupția, nepotismul și clientelismul nu le este imputabil, în primul rînd, Brătienilor. Iar a asocia brătienismul cu aceste vicii sociale și a afirma complementaritatea dintre brătienism și pesedism sînt afirmații nu numai nedrepte, ci și exorbitante, cu totul străine de spiritul critic.

În acest context, nu mai este de mirare că a trecut aproape neobservat bicentenarul nașterii lui Ion C. Brătianu. Desigur, principalii responsabili sînt liberalii de astăzi, care și-au uitat rădăcinile și s-au îndepărtat de spiritul, în egală măsură vizionar și pragmatic, al Brătienilor. După cum tot liberalii de astăzi sînt responsabili că nu au marcat în nici un fel refacerea monumentului lui Ion C. Brătianu din Piața Universității.

Din fericire, ramura literară a familiei Brătianu se bucură de mai multă recunoaștere decît ramura politică (din care nu ar trebui uitați Dimitrie Brătianu, Vintilă Brătianu, Constantin Brătianu și Gheorghe Brătianu). Au fost republicate scrierile Sabinei Cantacuzino și ale Piei Alimăneștianu, fiicele lui Ion C. Brătianu, respectiv surorile lui Ionel Brătianu. În Istoria critică a literaturii române, Nicolae Manolescu a făcut un act de dreptate așezîndu-l pe Ion Pillat, descendent direct al lui Ion C. Brătianu și nepot de soră al lui Ionel Brătianu, în galeria celor cinci mari poeți din prima jumătate a secolului trecut, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu și George Bacovia. Recent, ca un fel de compensație pentru ignorarea bicentenarului nașterii străbunicului său, Ion C. Brătianu, s-a bucurat de mai multă atenție, cu ocazia centenarului nașterii, Dinu Pillat, scriitor rafinat și caracter indestructibil, neîngenuncheat de închisorile comuniste. Cărțile de poezie, cele de proză și cele de dialoguri publicate în ultimul deceniu de Monica Pillat – fiica lui Dinu Pillat, nepoata lui Ion Pillat și stră-strănepoata lui Ion C. Brătianu – împlinesc, la cote estetice înalte, destinul ramurii  literare a familiei Brătianu.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.