Dumirire și ignoranță

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Poate sînt eu prea sensibil la acest subiect sau, poate, încercarea COVID-19 ne-a pus tuturor pe ochi lentile în diferite feluri deformatoare, dar vreau să scriu ce observ: de cînd a început pandemia, neînțelegerile dintre statul român, mai precis dintre grupul politic care exprimă acum statul român, și Biserica Ortodoxă Română s-au acutizat. Nu cred că trebuie să fii cine știe ce insider ca să simți antipatia pe care actuala conducere politică a statului nostru o arată capilor Bisericii Ortodoxe și, tind să cred, ortodoxiei înseși. Precizez imediat, sentimentul lor advers nu se extinde asupra credincioșilor! De ei este, mereu și mereu, nevoie la vot.

Mai toți prietenii care-mi împărtășesc opinia explică această ostilitate prin luteranismul președintelui Iohannis. Se știe că, în spectrul bisericilor creștine, luteranii sînt printre cei mai „progresiști”, iar ortodocșii printre cei mai „conservatori”. Poate o fi și asta. Dar eu nu cred că răceala pe care o are acum statul român față de Biserica majoritară se explică prin concurența religioasă sau, mai abitir, prin poziționări confesional-intelectuale în raport cu modernitatea. Totuși, președintele Iohannis și băieții lui sînt simpluți sub aspect intelectual; nu cred că atitudinile lor politice și deciziile lor administrative sînt rodul unor lecturi din Gustaf Wingren sau Gerhard Ebeling. Ca 99% din români, președintele Iohannis & co. cred ceva despre lume și viață pentru că așa cred ei și gata – nu căutați cine știe ce elaborări acolo unde nu e cazul!

Alții explică distanțarea cam arogantă a statului față de Biserică din dorința acestei puteri politice de a face exact invers decît a făcut precedenta: după ce PSD a copleșit Biserica cu îmbrățișări darnice de era s-o sufoce, PNL a decis, tactic, că e mai utilă o atitudine rezervată. Nu pupă PNL unde a pupat PSD. Nu cred nici în această explicație, pentru că PNL nu are un program clar de a marca diferența față de PSD, ci un program clar de a cîștiga alegerile – la nevoie cu pesediști sadea pe propriile liste. Dacă PNL nu se dă înapoi să adopte pesediști cu bune performanțe electorale, de ce ar renunța la obiceiuri electorale pesediste, dacă le-ar considera la fel de utile? Ei bine, și aici am ajuns la ceea ce cred eu: „Dacă le-ar considera la fel de utile”. Chestia e că nu le mai consideră.

Începînd cu referendumul zis „pentru familie” din 2018, poate puțin înainte, dar în orice caz și din toate consultările electorale de după referendum, clasa politică românească a înțeles că Biserica Ortodoxă nu este un vehicul de tracțiune electorală sau, ca să nu se spulbere chiar de tot o mare iluzie, nu are tracțiunea electorală bănuită. De la Revoluție încoace, politicienii români au crezut că, dacă sînt „bine” cu Biserica, au unele avantaje electorale. Astfel, ei au arătat multă bunăvoință și multă susținere Bisericii ca să-i cîștige prietenia. Vă mărturisesc că întotdeauna m-a amuzat seriozitatea aproape temătoare cu care politicienii încercau să intre în grațiile preoților, protopopilor sau episcopilor, convinși că pot beneficia electoral de pe urma acestei „prietenii”. Convingerea politicienilor că preoții și episcopii mișcă mase electorale după cum vor m-a înveselit mereu. Ea face pereche cu o altă convingere: că opțiunile electorale ale credincioșilor țin cont de cît de generoși sînt politicienii cu Biserica. De fapt, politicianul român află acum ceva ce ar fi trebuit să știe de la bun început dacă ar fi fost cît de cît informat cu privire la specificul social al ortodoxiei, la rostul Bisericii pe lume, la istoria noastră religioasă. Românii sînt credincioși, desigur. Mulți dintre ei sînt chiar bisericoși. Dar ei înțeleg rostul Bisericii în lume cu mult mai profund decît politicienii care fac curte (în toate sensurile!) clerului mărunt sau înalt.

Biserica Ortodoxă nu are o exprimare politică: nu poate, nu știe și, cred din ce în ce mai mult, nici nu trebuie să o aibă. Creștinismul vine în lume doar prin Biserica lui Christos, desigur, dar Biserica nu epuizează nici pe departe lumea. Ea e legătura Cerului cu Pămîntului, dar nu e nici tot Pămîntul, după cum nu e nici însuși Cerul. Credincioșii simt bine, simt corect, că una e Biserica și alta e politica. Credincioșii simt bine, simt corect, că rostul preotului nu e acela de ghid electoral și că, dacă vreun preot își arogă acest rol, el e mai degrabă o ispită decît o călăuză dreaptă. Doar că politicienii, din nu știu ce motive, nu știau asta. Pentru ei, să stea în văzul lumii de-a dreapta cîte unui ierarh era un obiectiv strategic în sine, o parte extrem de utilă (în mintea lor!) a campaniei electorale. Doar că, în mintea alegătorului credincios și la biserică mergător, nu era deloc așa.

În democrație, politica este un acid care dizolvă solidarități, o sămînță de discordie, un eficient generator de ură. Biserica nu doar că trebuie să se țină departe, dar chiar trebuie să combată așa ceva. În vremuri de demult, deloc democratice, precum a fost epoca bizantină, Biserica Ortodoxă putea face politică, în sensul în care se plasa într-o relație profundă cu împăratul. Într-o lume integral creștină, bazilica și bazileul e firesc să fie împreună. Într-o lume plurală, democratică va să zică, într-o lume în care politica separă și nu mai este una singură, Biserica majoritară trebuie să ia distanță de practica politică.

Fără îndoială, Biserica Ortodoxă este și trebuie să rămînă legată de statul român. Este nu doar o relație istorică, este o relație în care ambele părți își datorează loialitate. Însă statul devine tot mai mult prizonierul politicii, evoluție ce pare firească în democrațiile de azi. Astfel, ceea ce pretinde statul de la Biserică nu mai este susținerea cîte unui interes național sau, în fine, public, ci este tot mai mult conformarea la o ideologie împărtășită de o majoritate parlamentară. Or, la asta Biserica nu poate răspunde pozitiv, căci crezul ei este deasupra oricărei ideologii, iar niciodată o ideologie în sens politic nu va putea deveni doctrină pentru Biserica lui Christos. De aceea, o Biserică ce face concesii de profesiune unei puteri politice decade la stadiul unui biet ONG cu activiști guralivi.

La fel de adevărat este că statul democratic, cît ar fi el de politizat, are obsesia uniformizării. Toți, indiferent cine sînt, trebuie să respecte aceleași reguli. Pare corect, pare democratic. Dar nu este așa! Democrația, dacă e sinonimă libertății, atunci trebuie să fie un sistem care recunoaște specificul și-l protejează. Într-o democrație sofisticată, precum cele din Occidentul vremii noastre, „toți sînt egali în fața legii” nu înseamnă deloc că tuturor li se aplică aceeași, unică, lege indiferent cine și cum sînt. Înseamnă că pentru fiecare situație specifică ai legea potrivită și că, practic, nu există subiect sau domeniu nereglementat. „Toți egali în fața legii” înseamnă că există legea (nu aceeași lege, ci legea potrivită fiecăruia) care se aplică întotdeauna. Înseamnă că avem aceleași valori, dar că ajungem la ele pe căi ce țin cont de particularitățile fiecărui grup, fiecărei comunități.

De pildă, într-un fel se declină libertatea de conștiință pentru un credincios care frecventeză cu ardoare biserica sa, care-și construiește viața după credința lui și altfel pentru un ateu anticlerical, care militează pentru o lume nereligioasă. Avem aceeași valoare, aceeași libertate, dar e evident că e nevoie de reguli diferite pentru unul și pentru celălalt, astfel încît amîndoi să simtă că își exercită libertatea de conștiință. Admit, echilibrul acesta se găsește greu. Poate de aceea oamenii au și încetat să-l mai caute. E mai ușor, cum spun, să impui uniform, să dai o lege procustiană, care-i aduce pe toți la aceeași „dimensiune”. Dar ca să iei legal și administrativ deciziile cele mai bune întru libertate și democrație trebuie să cunoști acest specific. Or, impresia mea este că politicianul român actual, fie el progresist sau conservator, nu cunoaște aproape deloc instituția, tradiția și spiritul Bisericii Ortodoxe Române, după cum înțelege anapoda democrația însăși. Astfel fiind, într-o privință dumirit și în alta ignorant, statul nostru actual sfidează Biserica Ortodoxă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

banner irina cernea jpg
Irinuca Cernea, fiica lui Ion și a Irinei Loghin, răpusă de durere! Nu și-a oprit lacrimile la cimitir. FOTO
Durere fără margini pentru familia fostului campion de lupte greco-romane Ion Cernea, care astăzi, 3 iulie 2025, a fost condus pe ultimul drum de cei dragi. Irinuca, fiica acestuia și a Irinei Loghin, s-a prăbușit pe picioare la ceremonia de înmormântare. Imaginile dureroase surprinse de paparazzi
lacul como  ponton rasturnat foto x jpeg
Pontonul de pe Lacul Como s-a prăbușit după ce 60 de copii s-au urcat pe el
Peste 60 de adolescenți au provocat prăbușirea unui ponton din Blevio, localitate situată pe malul Lacului Como, după ce s-au legănat pe structură. Evenimentul a fost captat de camerele de supraveghere.
sofer freepik jpg
Una dintre cauzele majore care duc la accidente, explicată de Titi Aur: „Oamenii normali nu pot face decât o activitate principală”
Titi Aur a vorbit despre riscurile reale ale distragerii atenției, chiar și atunci când șoferii cred că sunt în siguranță.
paranghelie Salrom FB miruta jpg
A fost declanşată procedura pentru demiterea conducerii Salrom. Ministrul Economiei: „12.562,87 euro o paranghelie”
Ministrul Economiei a anunţat joi, 3 iulie, declanșarea procedurii de demitere a conducerii Salrom, compania de stat care administrează Salina Praid, în urma dezastrului provocat de inundaţiile din luna mai.
Portretul ambasadorului marocan Abd el-Ouahed ben Messaoud ben Mohammed Anoun (© University of Birmingham)
Cine a fost adevăratul Othello, sursa de inspirație pentru personajul lui Shakespeare?
Ambasadorul Marocului în Marea Britanie a admirat, la începutul anului 2025, un portret al predecesorului său de acum mai bine de 400 de ani, un diplomat considerat a fi sursa de inspirație pentru personajul Othello al lui Shakespeare.
Cosmin Contra (EPA) jpg
Provocare nouă pentru Contra: ce echipă l-a atras cu salariu de 2 milioane de euro
Antrenorul de 49 de ani este la a treia grupare în zona saudită.
Ședință la Guvern cu Cabinetul Bolojan FOTO  Inquam / Octav Ganea
LIVE TEXT Miniștrii lui Bolojan explică modul în care se vor aplica noile taxe menite să scoată România din criza
Mai mulți miniștri ai Cabinetului Bolojan explică într-o conferință de presă pachetul de măsuri fiscale anunțat de premierul Ilie Bolojan, care include măsuri precum creșterea TVA general la 21%.
marcel ciolacu jpg
Plângere penală împotriva lui Marcel Ciolacu: „A minţit Parlamentul şi opinia publică privind starea economiei şi deficitul bugetar”
Vlad Gheorghe, liderul partidului DREPT, a depus o plângere penală împotriva fostului premier Marcel Ciolacu, acuzându-l că a mințit în legătură cu starea economiei și a ascuns adevărul despre deficitul bugetar.
foto facebook radu miruta png
Salarii nesimțite în CA-urile unor instituții de stat. Reacția ministrului Radu Miruță: „Peste 50.000 de lei pe lună”
Ministrul Economiei, Radu Miruță, a anunțat joi, 3 iulie 2025, că descoperit că mai mulți directori ai companiilor de stat din subordinea sa au salarii „inacceptabile” de peste 50.000 de lei pe lună.