Stimate domnule redactor-şef,
Dragi prieteni, 

Fac apel la generozitatea domniilor voastre şi la îndelunga noastră relaţie de colaborare, rugîndu-vă să publicaţi următoarea dezminţire: 

În nr. 373 din 13 aprilie 2011 al Dilemei vechi, am publicat un articol despre întîlnirea avută la 26 martie cu publicul braşovean la Librăria Okian. Ceasul rău şi buclucaşa-mi predispoziţie ludică m-au împuns evocativ către o afirmaţie risca(n)tă. Povesteam atît publicului din librărie, cît şi cititorilor rubricii „Ce mi se-ntîmplă“, circumstanţele care m-au determinat ca, prin 1976-1977, să-mi adaug „C“-ul, adică iniţiala paternă, la numele de gazetar. Pînă atunci, din 1969, cînd am debutat în revista Pe-un picior de plai a Liceului 39, semnasem simplu, Dan Mihăilescu, cîteva zeci de articole în presa studenţească.

Memoria mi-a jucat o festă: aveam în faţa ochilor o pagină a revistei braşovene Astra din 1977, cu nişte versuri ceauşiste (reţinusem eu) semnate Dan Mihăilescu, iar cineva mi-a spus că autorul este profesor de estetică la Braşov şi că ar fi scris inclusiv despre simbolismul cromatic, adică exact unul dintre subiectele care mă preocupau şi pe mine atunci, devenit capitol în volumul meu de debut din 1982, Perspective eminesciene. Fireşte că, după 35 de ani, nu am avut nici cea mai mică intenţie de a fabula şi, cu atît mai puţin, de a aduce cuiva vreo ofensă. Doar că, fiind frecvent întrebat, de-a lungul vremii, de ce m-am fandosit cu iniţiala respectivă, am considerat oportun să dau explicaţia reală.

Ei bine, am greşit. În nr. 395 din 14 sept. 2011 al Dilemei vechi, a apărut o întîmpinare a „prof. dr. Dan Mihăilescu“ din Braşov, 82 de ani, „membru USR“, unde referinţele cu pricina mi se taxau drept „scorniri“. Dl profesor nu a scris niciodată versuri ceauşiste pe prima pagină a Astrei. Bun, mi-am spus că, de vreme ce DM şi-a văzut publicat cuvenitul drept la replică, DCM nu are de ce să continue „lupta“ cu amintirile de peste trei decenii.

DM, însă, a intentat proces, cerînd o mie de lei daune morale şi dezminţire în presă. Un cititor amabil din Braşov s-a însărcinat să cutreiere prin colecţia revistei (eu am refuzat să fac asta) şi a găsit în nr. 2 din 1977 al publicaţiei conduse pe atunci de Daniel Drăgan „numai“ relatarea unei dezbateri din sfera Festivalului „Cîntarea României“ organizată de Consiliul Judeţean al Culturii şi Educaţiei Socialiste şi condusă de Dan Mihăilescu. Nefiind aşadar vorba de versuri, articolul nu a constituit o dovadă convingătoare în ochii instanţei, drept pentru care, deşi Sentinţa civilă 11108 din 13 sept. 2012 a Judecătoriei Braşov (Dosar civil 33387/ 197/2011) mă scuteşte de plata celor zece milioane, mă obligă la dezminţirea de faţă: prof. dr. Dan Mihăilescu nu a scris „versuri ceauşiste pe prima pagină“ în Astra sau în altă parte. În acelaşi timp, ţin să subliniez că formula „profesor local de estetică“ nu era un semn de „desconsiderare sau minimalizare“. Pur şi simplu aşa mi s-a spus pe atunci, că este vorba de un estetician braşovean.

În speranţa că vom fi soluţionat conflictul,

Vă mulţumesc pentru găzduire, 

Dan C. Mihăilescu